10.05.2006-angajata oficial la ATVRom sau inceputul unui nou drum in viata?

…si am intrat pe usa.Cred ca in acel moment am avut cele mai mari emotii din viata mea.Imi faceam 1000 de ganduri si imi puneam mii si mii de intrebari!In cap imi rasunau vorbele mamei : ” Fii tare,asta este doar inceputul !!” In spatele biroului,cel mai degajat tip ever!Logic,doar era sef :)!!
“Alexandru Badea ma numesc.”
Cred ca rucsacul meu roz mi-a purtat totusi noroc.”Da,esti angajata,poti incepe de maine!” – acestea au fost vorbele care mi-au fericit ziua !!
“Vaaai,cat de tare este!” mi-am spus in gand .Insa in scurt timp aveam sa realizez ca nu este deloc asa datorita firii mele ,a incapatanarii excesive si a faptului ca fusesem atat de rasfatata.Nu reueam sa ma acomodez deloc !!La prima sedinta am inceput sa plang!!Motivul??!..ma tinusera peste program…
Apoi ,incet incet am inceput sa imi cunosc noii colegi,care nu erau deloc colegii aia “tipar”,asa cum auzisem de pe la cunoscuti.
“Astia de la ATVRom sunt chiar tari.” ,mi-am zis in gand,incercand sa uita de sedinta aia care ma facuse sa plang…
Si am cunoscut-o pe Andreea Comana,o tipa foarte draguta,frumusica si mai ales,care nu tipa NICIODATA!Asta mi-a atras atentia in mod deosebit .Zambea mereu cand iti explica,chiar daca era la a 100 a explicatie.
Mult mai tarziu mi-am dat seama ca ea a devenit pe parcurs ca o a doua mama pentru mine.Asa cum mama ma invatatse sa merg,sa vorbesc corect,sa ma spal pe maini inainte de a manca etc.,asta facuse Andreea cu mine de cand ma angajasem ,profesional vorbind.Ea m-a invatat sa scriu,sa vorbesc,sa trimit un mail,cum sa calculez si aproape tot ceea ce stiu astazi,toate la un alt nivel bineinteles.Ca sa ma fac inteleasa,limbajul in varianta “messenger” nu era admis intr-o firma ca ATVRom.
Apoi am cunoscut-o pe Nicoleta Stancu,o doamna la fel de draguta,plina de viata,care,cu siguranta stia sa se faca inteleasa.” Femeia asta de cate ori da un telefon,obtine ceea ce doreste!” si mi-am promis in gand ca o sa imi iau telefon ca al ei candva,poate imi va purta si mie noroc!!
Incet,incet am reusit sa imi cunosc mai bine colegii si au urmat momente frumoase,dar si momente tensionate.Eram atat de incapatanata si de orgolioasa ,incat nu stiu cum,dar reuseam sa imi dau demisia daca nu saptamanal,lunar!!
Mai tarziu aveam sa realizez ca ar fi putut fi mult mai greu de atat…
In prezent,lucrez de aproximativ 3 ani la ATVRom si pot spune ca ma incadrez perfect iar colectivul este pe masura !
Elena Ilie