Tag Archive for yamaha

Confruntarea UTV-urilor sportive. Ep. 1: Arctic Cat Wildcat X Limited vs Yamaha YXZ1000R SS SE

Comparatia se afla in codul nostru genetic si orice am face, e aproape imposibil sa evitam raportarea la un lucru, la o situatie, la o persoana, la o stare, la orice, in relatie cu altceva sau altcineva. E ok atunci cand faci cuminte un review al unui produs (in cazul nostru, la vehiculele off-road tip ATV/UTV, motociclete sau sezoniere precum skijet-urile sau snowmobilele), incerci sa te tii de lista de specificatii si sa dezvolti din ea, facand arareori o comparatie, in tot cazul una care sa nu lezeze concurenta.

Numai ca pe mine ma arde de multa vreme subiectul side-by-side-urilor sportive (printre altele), fiecare lansare de model nou anuntand cel mai grozav si nemaivazut vehicul, ca in orice segment si domeniu foarte la moda. De aceea, m-am gandit sa aduc in fata, doua cate doua modele de la producatori diferiti si sa fac o comparatie sincera si directa, sper sa imi si iasa.

In principiu, side-by-side-urile sau UTV-urile (Utility Task Vehicle) au fost initial concepute ca vehicule profund utilitare, deoarece atunci cand ATV-urile nu au mai facut fata activitatilor din ferme, plantatii, mici zone industriale (si in special in privinta capacitatii de transport), s-au dezvoltat niste versiuni care pornesc de la caracteristicile principale ale unui ATV si ajung undeva in zona camionetelor. Pentru ca munca, munca, dar trebuie sa ne mai si relaxam si distram, au inceput intrecerile (da, nevoia de comparatie) si usor-usor s-a ajuns la competitii sportive. Evident, s-a renuntat la bena, s-a renuntat la alte componente, incercandu-se sa se realizeze modele din ce in ce mai atletice. In paralel, s-a dezvoltat si un segment hibrid, utilitar-recereational, care in acest moment cam domina piata, oamenii preferand sa-si achizitioneze asa ceva, in detrimentul unui vehicul 100% utilitar. Dar e o alta discutie.

Exista deja cam la fiecare producator un segment distinct de side-by-side-uri sportive, cum ar fi Maverick, RZR, Wildcat, YXZ, Teryx, ZForce etc. Insa acum doi ani, in septembrie 2015, Yamaha a lansat in premiera un model uluitor, de forta, pe care l-a considerat ca fiind primul UTV pur-sportiv, e vorba despre YXZ1000R. Evident, reactia si raspunsul concurentei nu s-a lasat asteptat, producatorii lansand, dupa posibilitati si conform strategiei proprii, fie modele existente la care s-a umblat serios pentru a avea performantele necesare unui ultra-sportiv (cazul Polaris RZR turbo, in versiunea 2017 sau Arctic Cat Wildcat X), fie pur si simplu au iesit sau sunt pe cale sa iasa vehicule cu totul noi (teribilul 2017 Can-Am Maverick X3 sau viitorul 2017 sau 2018 Arctic Cat Wildcat XX, plus ce oare mai pregateste si Polaris). Asadar, armele sunt la vedere, armatele (a se citi echipele din competitii) sunt pregatite, nu ramane decat sa vedem ce ar fi de spus despre fiecare arma, in comparatie. Si ne vom raporta la ceea ce este acum pe piata, la acest moment. In plus, m-am gandit sa pun fata in fata intr-un prim episod Yamaha YXZ1000R cu Arctic Cat Wildcat X, ca in urmatorul sa vorbim despre Can-Am Maverick X3 vs Polaris RZR turbo, ca asa pare mai echitabil.

E foarte adevarat, se pot pune fata in fata nu numai cele doua brand-uri, ci diferite versiuni vs diferite versiuni, dar asta ar insemna sa ne lungim cu o multime de parti si sa ne si plictisim tot comparand. M-am gandit sa pun in fata Arctic Cat Wildcat X Limited cu Yamaha YXZ1000R SS SE. Doua abordari salbatice si diferite ale unui vehicul sportiv puternic, dar si manevabil la maxim, fara indoiala.

Dupa ce si-a facut aparitia in urma cu peste o luna si a amutit asistenta, in acest moment nu se stie inca nimic despre cand va aparea noul Arctic Cat Wildcat XX si nici prea multe detalii. Dupa cum stim ca mijlocul primaverii pana spre mijlocul verii ar fi perioada de lansare a lineup-urilor anului urmator ale producatorilor majori, atunci putem sa ne gandim “mult a fost, putin a ramas” si sa ne relaxam. Numai ca noul 2017 Wildcat X Limited cu noua suspensie proiectata de Robbie Gordon nu e deloc un side-by-side de ignorat, ba dimpotriva, fiind un adevarat monstru off-road. Iar in celalalt colt sa ne aruncam privirea la gaselnita Yamaha de dupa lansarea pur sportivului YXZ, anume 2017 Yamaha YXZ1000R SS SE, un vehicul care a uluit cu schimbatorul manual si padelele sale sportive.

Evident, exista asemanari si diferente, unele pregnante, altele mai putin, deci sa vedem ce e cu ele. In primul rand si motivul principal pentru care le-am pus fata in fata ar fi ca ambele UTV-uri sportive nu sunt dotate cu turbopropulsoare, asa cum se intampla in cazul celuilalt duel Can-Am vs Polaris. Deci putere cruda, dezvoltata din motor. Si daca am zis de motor, ajungem la asemanarea numarul doi: clasa 1000, cu motoare sensibil egale. Numai ca trebuie sa amintim rapid de numarul trei: Arctic Cat si Yamaha impart motoarele Yamaha in privinta snowmobilelor, dar si cu titlu de exceptie, viitorul Wildcat XX va utiliza acelasi motor, in trei cilindri.

Numai ca de aici, lucrurile de duc in directii diferite, chiar destul de diferite. Sa trecem in revista punctual specificatiile.

Wildcat X Limited – motor de 951cc, V-twin SOHC, in patru timpi, H.O. (High Output), peste 90 cp, fara a fi mentionati exact cati, s-a vorbit si de 110 la un moment dat, ceea ce nu ar fi de mirare, vorbind si de un alezaj si o cursa de 92 x 71,6 mm. Puterea trimisa rotilor se desfasoara printr-o transmisie CVT, cu inovatia Arctic Cat, ambreiajul Rapid Response, ce a fost dezvoltat pana cand s-a ajuns la o livrare instantanee a puterii si cu o acceleratie extrem de responsiva. Cei care au incercat in testari, cu o multime de experienta in spate, au spus ca e cel mai rapid raspuns cu putinta din tot ce au incercat pana acum.

Dincolo, YXZ1000RR SS SE – motor de 998cc, racit cu lichid, DOHC, in trei cilindri in linie, cu 12 valve, 112 cp, cu alezaj si cursa de 80 x 66,2 mm. Transmisia e cu totul diferita de orice din industrie, fiind vorba de Yamaha Sport Shift, padela de schimbat viteza cu un ambreiaj auto, intre cinci trepte, cu pinion de marsarier. La origine, cand YXZ a fost lansat, Yamaha a lasat lumea cu gura cascata cu schimbatorul secvential si ambreiajul manual. Acum, a fost supralicitat, adaugandu-se padelele sport shift si ambreiajul automat, considerandu-se cel mai versatil vehicul.

Arctic Cat a dezvoltat de-a lungul vremii un adevarat cult pentru suspensii, indiferent ca vorbim despre ATV-uri, UTV-uri din toate segmentele sau snowmobile, dar daca discutam despre Wildcat, lucrurile stau cu adevarat uimitor. Si in continuare, si-a jucat punctul forte cu abilitate, cooptandu-l pe celebrul pilot si mecanic Robbie Gordon, pentru ca teoria sa se impleteasca adecvat cu practica. A rezultat ceva impresionant: suspensia spate RG PRO are forma unei clavicule, cu o cursa intrebuintata integral si fara efort aparent de-a lungul celor aproape 40 cm. Care cursa se ajuta indeaproape de amortizoare King Racing dubla-rata, cu ajustari ale compresiei si preincarcarii. In fata, Wildcat foloseste amortizoarele King Racing cu bratele duble A-arms avand o cursa de 43 cm. In total, vorbim despre o garda la sol de 30,5 cm.

Yamaha YXZ nu dezamageste pe partea de suspensii, utilizand bare sway de stabilitate si in fata si in spate, in completarea bratelor duble clavicula independente, plus amortizoare FOX 2.5 Podium X2, cu o cursa de 43 cm pe spate si 41 cm in fata, la o garda la sol de 32,7 cm.

In privinta dimensiunilor, Wildcat X Limited are o lungime de 3,25 m, o latime de 1,62 m si o inaltime de 1,7 m, cu un ampatament de 2.41 m. In opinia mea, e un raport frumos, optim, ceea ce creeaza o stabilitate marita. Cantareste 630 kg, fara lichide. Utilizeaza anvelope de 27 inci ITP Ultracross pe jante de 15 inci din aluminiu turnat.

Yamaha vine cu o lungime de 3,12 cm si o latime de 1,62 m, deci pierde nitel din raportul 2:1 lungime latime, ca la Wildcat X, in timp ce inaltimea e mai mare, de 1,83 m iar ampatamentul de 2,3 m. Cantareste cam 705 kg dar cu toate lichidele, ceea ce ar duce la vreo 665-670 kg, cu un rezervor de 35 l. Se plimba pe anvelope tot de 27 inci dar Maxxis MU9 fata si MU10 spate, dar care stau pe jante beadlock Yamaha de 14 inci.

Si in privinta preturilor exista diferenta, in functie de dealeri si distribuitori Arctic Cat Wildcat X Limited 1000 fiind undeva in jur de 24.000 euro, iar Yamaha YXZ1000R SS SE fiind aproximativ 27.000 euro.

Parerea si preferinta mea? Atunci cand vine vorba de side-by-side-uri sportive sau pur sportive, este foarte clar ca e nevoie de ceva experienta consistenta, nu te poti sui intr-un UTV performant, doldora de cai putere, fara sa ai multe ore la activ pe vehicule all-terrain. De aceea nu pot spune ca am o experienta personala in privinta celor doua modele, directa si traita. Dar daca ar fi sa aleg, ei bine, as merge pe mana Wildcat-ului, fara nici o suparare.

Exista trei motive care imi dicteaza alegerea: in primul rand, Arctic Cat reprezinta o prezenta constanta in competitiile sportive la cel mai inalt nivel, unde prin pilotii sai reuseste sa fie in frunte sau intre primii mereu. Atunci cand faci masinarii de acest gen, iar ca bonus, apelezi la pilotii campioni sa-si aduca experienta la bataie, e clar ca e vorba de ceva premium. Asta nu inseamna ca YXZ ar fi mai prejos, stim cu totii ca Yamaha este un brand care iubeste viteza si puterea, tehnologia si manevrabilitatea. Deci chiar fara o experienta competitionala similara AC, putem vorbi despre performanta in ADN-ul companiei.

In al doilea rand, nu din lene sau comoditate, ma infioara nitel ideea de schimbatoare manuale si padele, concepute special “sa se simta spiritul sportiv direct si neafectat”. Poate ma insel, dar ma gandesc la un YXZ care poate fi condus de adevarati specialisti, cu experienta si simt sportiv accentuat. Pare complicat, dar fara activitate in competitii, nu pare cel mai simplu vehicul de condus.

In fine, din ratiuni financiare si de raport calitate/pret, Wildcat X Limited pare varianta ideala. Pur si simplu!

Voi ce parere aveti?

 

Textron intentioneaza sa achizitioneze Arctic Cat. De ce e bine si de ce nu? (spoiler alert! e bine)

Spre sfarsitul saptamanii trecute a venit o stire pe care multi au catalogat-o drept socanta, surprinzatoare, chiar de neconceput: Textron Inc. a fost de acord sa achizitioneze Arctic Cat pentru 247 milioane de dolari, plus datoriile existente (nu s-a detaliat), cu conditia ca actionarii sa aprobe oferta, astfel ca tranzactia propriu-zisa sa aiba loc in urmatoarele doua luni.

b5bfe0a599093e30ccda134da3a35e92

Negocierile si discutiile au fost intr-atat de secrete, incat foarte putini oameni au stiut de ele inainte, cea mai mare majoritate a angajatilor nu au stiut nimic, cu atat mai putin dealerii, clientii, presa, restul lumii. Insa exista si o mana de analisti economici pentru care stirea a fost una, hai sa nu spun banala, dar perfect de inteles. In ultimii doi ani, Arctic Cat a fost in pierderi uriase. Au plecat de la 140 de milioane de dolari in banca si zero datorii, ca sa ajunga la finalul anului 2016 cu vreo 10 milioane de dolari in banca, insa 75 de milioane de dolari datorii catre diverse entitati. O pierdere de 200 de milioane de dolari in doi ani, 100 de milioane de dolari pe an.

2017-arctic-cat-wildcat-robby-gordon-pro-suspension-utvunderground.com010

Acuma, traznetul nu a venit tocmai dintr-un cer complet senin. Aceiasi analisti financiari miroseau ca urmeaza o preluare, ca varianta cea mai rezonabila inainte ca cineva dintre creditori sa ceara instantelor constatarea incapacitatii de plata si toata sarabanda de neplaceri ce s-ar putea finaliza cu un faliment dureros. Nu, Arctic Cat nu o ducea insa rau, la modul la care sa fie scartaieli si insailari ca in cazul multor altor branduri lovite de probleme financiare (precum EBR, MV Agusta, cu care altfel nu se compara). Dar nici lumea nu este naiva si rapoartele financiare erau publice si transparente, iar intrebarile si temerile incepeau sa apara. S-au luat in calcul variante nastrusnice de cumparatori: Yamaha, rivali pe segmentul snowmobile, Harley-Davidson, deloc departe nici ei de probleme financiare, ori poate din alte medii, cu capital privat.

3ec0e21

Asa ca surprinderea si socul au fost cumva pozitive, in primul rand angajatii Arctic Cat au rasuflat usurat si s-au umplut de optimism cu privire la viitorul companiei, mai ales ca intelegerea cu Textron spune ca va functiona mai departe ca brand distinct si va ramane periculoasa “pisica arctica”.

Si o sa vedeti ca motivele de optimism sunt destul de intemeiate.

–  Achizitia o face un grup extrem de solid financiar, ferit total de fluctuatii si de aventuri speculative, cifrat la 13 miliarde de dolari. Fata de Harley-Davidson cu 10,6 miliarde, Yamaha, cu 7,4 miliarde, Polaris 5,5 miliarde sau BRP o companie de 3 miliarde. In afara de BRP si Yamaha, ale caror date pe 2016 nu le-am vazut, Textron e pe plus solid, iar Polaris si Harley-Davidson inregistreaza pierderi de la un timp (tot de vreo doi ani incoace).  Ce inseamna asta? Problemele unei ierni sarace in precipitatii, unor conversii valutare nefericite sau ale unor stocuri excesive se indeparteaza sau cel putin nu mai fac Arctic Cat vulnerabil la asa ceva.

2016030114475311

– Textron reprezinta un grup eterogen, care are in componenta multe companii, inclusiv producatoare de componente de tot felul, de la anvelope, la baterii, ambreiaje sau carenaje de plastic. Acestea vor deveni furnizori pentru Arctic Cat, insemnand preturi mai mici, marje mai mari, livrari in anumite conditii avantajoase etc, Costurile de productie se vor micsora si toate companiile vor avea de lucru, ceea ce in final va fi foarte rentabil in plan general, dar si cadru cu cadru.

– Arctic Cat are o serie de oameni valorosi cu idei si potential, in special pe zona cercetare-dezvoltare, dovada fiind o serie de modele uluitoare de vehicule, indiferent ca vorbim de UTV sau snowmobile, ATV sau snowbike-uri (acesta din urma fiind unul dintre exemplele graitoare). Puterea financiara a unui grup precum Textron ar putea face ca investitiile in acest domeniu, unde multe idei au fost puse deoparte, sa poata creste si sa se materializeze creativitatea, ingeniozitatea. Exista zvonuri din trecut care spun ca Arctic Cat s-a oprit “la un milimetru” de a produce trike-ul propriu, care sa concureze Spyder sau Slingshot, de exemplu. De aici inainte, cine stie?

WildcatXLTD_L_2016-3243

– Si apropo de acest aspect, am vazut cu cateva zile in urma ca Arctic Cat au dat drumul pe piata unor modele din lineup-ul 2018 de snowmobile, cu nemilosul si perfectul motor C-TEC2 8000. In realitate, motorul e gata de un an, insa din cauza finalizarii colaborarii cu un furnizor, au trebuit sa bata palma cu unul nou, ce sa asigure o componenta critica din motor. O situatie cu adevarat neplacuta, pe care altadata, fara datorii si cu conturile pline, n-ar fi intalnit-o.

– Textron are un renume extrem de solid in privinta achizitiilor din trecut, in sensul ca achizitiile sunt mereu evaluate si cantarite, ca sa se poata scoate maximum de eficienta, nefiind genul de companie care achizitioneaza, eviscereaza de active, apoi scapa sau arunca respectiva companie.

howtomowlawn 750xx2125-1197-0-57

– Este foarte clar ca va urma un moment un pic dificil, iar aici ma gandesc la Bad Boy Off Road, o companie achizitionata in trecut, specializata pe vehicule off-road electrice, ATV si UTV, pe care Textron a “convertit-o” la motorizarea traditionala. Se vor canibaliza cei doi producatori, se va intoarce Bad Boy la productia de vehicule cu motor electric, lasand piata libera Arctic Cat? Sunt intrebari al caror raspuns ma determina sa fiu curios. Mai ales ca Stampede, Onslaught, sunt creatii americane, iar asta inseamna mult, mai ales acum. E greu de estimat, mai ales ca am zis si mai sus, Textron nu e genul de gigant care goleste de sange companiile achizitionate si le arunca apoi.

– Exista deja, in reteaua de dealeri si distribuitori ai Arctic Cat destui care vindeau si produsele Textron, iar din partea lor se pare ca vine un feedback pozitiv. Mai ales ca nu s-au intersectat pana acum pe aceleasi segmente, iar asta inseamna un plus de obiectivitate.

2017-Arctic-Cat-Alterra-400-Working

Deocamdata, sa asteptam, tranzactia nu e incheiata, nu stim nici deciziile conducerii Textron. Vor urma evaluarile interne, auditurile interne, daca se va incheia, care pot diferi radical fata de cele din exterior, facute pana in acest moment. Poate va fi nevoie de niste masuri ceva mai dure sau dimpotriva, va depasi toate asteptarile cele mai optimiste, o vom sti peste ceva timp. Dupa mai bine de 55 de ani de existenta de sine-statatoare, Arctic Cat inseamna un nume in industria powersports, ceea ce e remarcabil. Pe undeva, e frustrant, desigur, ca dupa mai bine de jumatate de secol sa predai cheile altcuiva, insa in actuala situatie, trebuie sa se inteleaga ca exista foarte mari sanse sa se ajunga la centenar in forma asta, fata de un drum infundat, fara achizitia Textron.

Side-by-side-ul Polaris RZR ramane si in 2016 cel mai popular model din SUA, o spune un sondaj destul de neconvingator

Cu totii stim ca in America de Nord exista cea mai puternica si numeroasa comunitate de ATV-isti si UTV-isti din toata lumea si ca acolo se da ora exacta in materie de vehicule off-road, astfel incat, cele mai importante si relevante sondaje si statistici acolo trebuie facute.

utv-world-championship-mad-media-046

Ceea ce s-a si intamplat in luna septembrie anul trecut, unde Clarity Research au intervievat 220 de participanti la un eveniment competitional de side-by-side-uri, in California, la Sand Sports Super Show, in Costa Mesa. Iar rezultatul a fost, in al treilea an consecutiv, favorabil Polaris RZR, cu 63% dintre intervievati care au afirmat ca detin sau au detinut acest model in trecut.

Clarity Research reprezinta un institut serios de sondare a opiniei publice, care in acest caz a lucrat la comanda publicatiei Powersports Business, una dintre cele mai importante si obiective surse de informatii din lumea powersports. Insa am o obiectie: oare daca mergi la o competitie pur sportiva de side-by-side-uri, ce te astepti sa intalnesti acolo? Majoritatea sa detina masinute de golf? Normal ca se aduna acolo detinatori de side-by-side-uri sportive. Asta deoarece apar in grafic si clasament si modele utilitare. Ia duceti-va la o intalnire anuala a fermierilor si agricultorilor, cati vor zice ca au un side-by-side sportiv acasa?

0217News-2016-rzr-xp-4-turbo-eps-graphite-crystal_SIX6050_1510-HighRes

Pe locul doi se afla tot Polaris, dar cu hibridul recreational-utilitar Ranger, 13% dintre cei intrebati declarand ca detin un astfel de side-by-side. Pe pozitia a treia s-au evidentiat detinatorii de Yamaha YXZ, 11%, dar sa nu uitam, se aflau la o competitie sportiva. Pe patru se afla cei ce detin Yamaha Rhino, iar pe cinci apar si detinatorii de Can-Am, dar Commander, urmati de cei ce detin si Maverick, cu 9, respectiv 5 procente. Dintre sportive, am mai vazut detinatori de Kawasaki Teryx, 4% si de Arctic Cat Wildcat, 3%. In rest, detinatori de Arctic Cat Prowler si Honda Pioneer cu cate 2% si 1% proprietari de Kawasaki Mule.

La naiba, Kawasaki Mule castiga an de an premiul de popularitate intre fermieri si sunt mult mai multi detinatori de side-by-side-uri utilitare decat de cele sportive in SUA. De aceea zic ca nu a fost locul potrivit pentru cei de la Clarity Research, ca sa se traga o concluzie obiectiva. In mod normal s-ar fi luat in calcul detinatorii de RZR, cei de Maverick, de Wildcat, Teryx si bineinteles YXZ.

cq5dam.web.1024.1024

Trebuie mentionat ca in materie sportiva, exista patru mari concurenti pe piata: RZR, YXZ, Wildcat si Maverick. Acestia din urma, adica BRP prin Can-Am, la ora sondajului, abia ce iesisera pe piata cu uluitorul X3, deci la anul s-ar putea sa vedem o statistica sensibil modificata. Cu Yamaha YXZ e o discutie cumva similara, avand doar un an de existenta. Pe de alta parte, si cei de la Polaris si cei de la Arctic Cat si-au imbunatatit simtitor modelele sportive, asadar cele mai noi versiuni duc lupta pentru suprematie la noi cote de intensitate.

WildcatXLTD_L_2016-3243

Sondajul a avut si componenta “intentii de viitor”, acolo unde intervievatii au trebuit sa raspunda la ce ar intentiona sa-si cumpere in anul urmator (2017). In primul rand, cei care au raspuns ca vor sa-si achizitioneze un side-by-side au fost in procent de 19%, fata de procentul de 14% din 2015, care afirmau asa ceva. Dintre acestia, 41% vor sa-si cumpere un Polaris, dar 39% sunt indecisi, o plaja foarte larga pentru ceilalti trei jucatori din zona sportiva, caci repet, nu e relevant si nici fair-play sa bagam intr-un ghiveci impropriu toate tipurile de side-by-side. Doar 12% se orienteaza spre un Can-Am BRP, iar 7% au in plan sa-si ia o Yamaha.

2016-yamaha-yxz1000r-se-dunes

Exista un alt capitol al sondajului, unde cei chestionati au fost rugati sa faca abstractie de pret si sa se orienteze fix la ce ar prefera. Astfel, au fost rugati sa isi aleaga un top 3 al side-by-side-urilor dorite, fara a lua in calcul pretul. Si iata ca cei ce si-ar lua direct Polaris RZR au fost 53%, dar cu un total general de a doua si a treia preferinta de 83%, cu un procent in scadere fata de 2015. Pe pozitia a doua a venit Can-Am Maverick (repet, X3 era abia aparut, nu se facusera multe review-uri si test-review-uri pana la ora sondajului), cu 21% ca prima peferinta si un total de 57%, fata de 48% in 2015.

O discutie interesanta ar fi ce i-a dezamagit pe oameni la Yamaha YXZ, deoarece in 2015 73% dintre cei intrebati aveau in plan sa-si cumpere un astfel de model, indiferent daca prima, a doua sau a treia optiune, iar in 2016 afirmau ca si-ar planui un YXZ in 2017 doar 45%. Sa fie modelul prea profesionist gandit, sa fie lumea cu gandul la Maverick X3 (desi in dreptul Can-Am nu s-a intamplat o fluctuatie la fel de puternica), e greu de zis, de aceea ar fi fost interesant de aflat. Pe locul patru s-au anuntat cumparatorii de Wildcat, 33% intentionand sa-si cumpere in 2017 un model de acest gen. Si aici trebuie stiut ca abia dupa evenimentul din septembrie au venit in octombrie cei de la Arctic Cat care au lansat trei modele ucigatoare de Wildcat, care merita toata atentia iubitorilor de extreme in off-road.

Award1_DSC_2371

In privinta trasaturilor prioritare pe care un side-by-side trebuie sa le aiba, in optica unui cumparator, acestea au ramas neschimbate din 2015. In 2016 cam 75% dintre cei intervievati au afirmat ca sunt atrasi de caii-putere, 47% au considerat ca suspensiile sunt determinante, 30% se uita la fiabilitate si rezistenta ca prioritate. O crestere semnificativa a avut loc in privinta acceleratiei, 29% fata de 21% in 2015 au spus ca e foarte importanta. Pretul a fost determinant doar pentru 22%, dar 27% au pus pe primul plan manevrabilitatea.

2014-Can-Am-Maverick-1000R-X-xc-Action-02

Poate ar fi trebuit sa incep cu asta, dar dintre participantii la evenimentul Sand Sports Super Show, 58% erau proprietari de side-by-side, 41% de ATV, 32% au afirmat ca detin un dune buggy, iar 21% au recunoscut ca o ard si pe doua roti cu ceva motocicleta motocross sau enduro.

Se poate face o idee ceva mai solida, in urma unui astfel de sondaj, dar nu poate fi deloc relevant. Nu te duci pe plaja, in iulie sa faci sondaje despre cine schiaza, pe ce schiuri, ce echipamente foloseste si daca ii place mai mult la mare decat la munte, nu?

Conceptul Samurai sau filosofia si estetica Zen pe doua roti

Artem Smirnov si Vladimir Panchenko, adica un belarus si un ucrainian si-au unit eforturile, realizand un concept denumit Samurai, o motocicleta cu un design simplu, care insa ascunde o intreaga filosofie sau mai bine spus, design-ul reprezinta ilustrarea filosofiei Zen. Intr-un mod relativ curios, cei doi nici macar nu au legatura cu lumea motocicletelor, ei fiind designeri industriali specializati pana acum in industria automobilelor.

samurai-motorcycle-concept-4

Motocicleta Samurai, acest concept, spuneam ca are un punct de plecare interesant: de ce motocicletele japoneze nu sunt conforme cu principiile traditionale ale esteticii Zen. In fine, e putin mai complicat de explicat ce inseamna estetica Zen, dar in mare inseamna ca se pleaca de la principiile filosofice si se „traduc” vizual.

samurai-motorcycle-concept-6

De fapt, design-ul traditional japonez se bazeaza pe sapte principii estetice Zen. Simplitatea si departarea de dezordine. Dinamica si echilibrul in asimetrie. Naturalete si absenta artificialului si prefacatoriei. Subtilitate. Libertatea si distanta de rutina. Energia calma. Austeritatea. Si aici ar fi de detaliat multe. Insa filosofia e deosebita si frumoasa, iar ea a dus la o estetica populara si familiara, care apare de la arta, pana in cea mai neasteptata disciplina, trecand prin arhitectura, design interior, produse alimentare sau muzica.

samurai-motorcycle-concept-2

Intrebarea se pune daca ceea ce produc marii constructori japonezi in acest moment se mai circumcide filosofiei traditionale Zen si cat mai e tributar acesteia macar in forma, ca design. Si de aici, deci, cei doi pleaca in realizarea acestui concept. Caci ideea este sa se creeze o motocicleta, iar aceasta sa arate a ceva japonez. Conceptul Samurai se inspira totodata din origami, robotica, anime, intr-o dorinta nebuna sa fie ceva cu totul nipon.

samurai-motorcycle-concept-14

Va fi vreodata produs acest concept? Mi-e teama ca nu. Poate ca vreodata sa devina o sursa de inspiratie, dar e greu de crezut ca va iesi din acest statut de concept. Asa ca nu e cazul sa intram in critici privind austeritatea extrema, lipsa de confort, ba chiar pozitia total neprietenoasa a genunchilor in raport cu rezervorul si multe altele. Sa admiram conceptul Samurai doar ca pe un obiect de arta, asadar.

samurai-motorcycle-concept-13

Ies in evidenta in primul rand liniile simple, drepte, in contrast total cu curbele voluptoase ale motocicletelor italiene. Cu toate acestea, nu lipseste forma aerodinamica si nu lipsesc nici finisajele interesante fata, spate si corp. Sau un bord electronic construit tripla clema. In schimb, profilul sau tradeaza mai degraba un propulsor electric, macar din faptul ca nu exista evacuare sau controale de picior. Si in profil apare destul de subtire, zvelt si simplist, in acelasi timp si de mare efect. Saua nu apare a fi una de touring, de fapt apare a fi aproape incomoda (am aratat mai sus de ce).

samurai-motorcycle-concept-11

Foarte interesant e altceva. Este genul de concept care „se deschide” cu cat il privesti mai atent si pare ca incepi sa intelegi niste lucruri simple si pline de efect. La prima vedere apare ca o motocicleta ciudata, ca sa folosesc un termen elegant. Genul de concept facut din plictiseala sau ca urmare a unor viziuni. Numai ca o privire mai atenta si tot mai atenta releva lucrurile de care vorbeam mai sus.

samurai-motorcycle-concept-10

Si atunci vine instinctiv intrebarea: cei patru giganti japonezi, Honda, Yamaha, Suzuki si Kawasaki nu ar trebui sa mediteze putin asupra patrimoniului traditional bogat din Japonia si perspectivele pe care le poate oferi acesta? Sigur, in prezentarile de piata ale modelelor, de-a lungul vremii, cei patru au invocat deseori patrimoniul spiritual japonez si influentele traditionale, dar oare de cate ori s-au potrivit vorbele cu imaginile?

samurai-motorcycle-concept-8

Hai sa-l mai admiram inca o data pe Samurai… Si am uitat sa mentionez: are si atas!

samurai-motorcycle-concept-6

samurai-motorcycle-concept-3

samurai-motorcycle-concept-2

samurai-motorcycle-concept-1

Despre Yamaha Banshee, un ATV foarte popular intr-un trecut nu foarte indepartat

Yamaha Banshee 350 reprezinta un ATV foarte popular in anii ’80-’90 in toata lumea, in special pe continentul nord-american, care a avut o viata frumoasa intre 1987 si 2008, cat s-a produs, iar locul sau predilect de distractie era pe dune si pe teren accidentat. Numai ca rasunatoarea sa popularitate a avut un motiv mult mai simplu in spatele sau, decat am fi tentati sa credem. Este poate cel mai bine pretabil ATV din istorie la modificari si customizari.

yamaha-atv_yfz350_banshee_2008_7

Practic, modelul Banshee a avut (probabil ca or mai exista si acum, in special prin America rurala) service-uri special dedicate modificarilor, iar o serie de magazine de accesorii si componente au facut bani frumosi prin personalizarile diverse.

yamaha_banshee_350_2006_atv-05

Ca sa intelegem ce inseamna Yamaha Banshee, trebuie sa mergem putin mai in spate, in istorie. Inima si sufletul acestui ATV au fost transplantate de pe o motocicleta a anilor ’70. In prima parte a acestui deceniu, fiecare motocicleta de pe strada, fie Kawasaki, fie Suzuki, fie Yamaha, era propulsata de un motor in doi timpi. Foarte putine modele aveau trei cilindri, cele mai multe fiind cu gemeni.

bansheebghead

Dupa mijlocul anilor ’70, au inceput sa fie produse motociclete in patru timpi, de talie mare, cu patru cilindri si capacitati intre 650 si 1000 centimetri cubi. Cu toate acestea, Yamaha s-a incapatanat sa produca motoarele lor racite cu aer RD400, in doi timpi, transformate in curand in RZ350 racit cu lichid.  Acest urlator usor a ramas singur pe strazi cu ai sai doi timpi, fiind foarte indragit de fanatici hard-core, intr-un soi de cult, absolut mandri de al lor “Giant Killer”. Adica invingeau in mod regulat motocicletele de 750 pe pistele de curse si pe drumurile de munte, spre incantarea lor si neputinta celorlalti.

large_369_yamaha_banshee_headlight_eclipse

In 1987, ne mutam atentia de pe strazi in natura si pe teren accidentat, unde modelele primitive de ATV-uri cu trei roti tocmai erau eliminate de quad-uri, cele mai fierbinti aparitii ale momentului. In timp ce Suzuki sau Honda se prezinta frumos si corespunzator cu un monocilindru in doi timpi de 250cc, Yamaha stupefiaza asistenta si apare cu ceva mult mai agresiv. Mult mai? Motorul RZ350 a fost luat din sasiul de motocicleta si pus pe un sasiu de quad. Fara nici o exagerare, miscarea a parut absolut surprinzatoare si socanta pentru multi, in acele vremuri.

banshee2

Banshee, caci despre el era vorba, a dezvoltat un adevarat cult, la randul sau, pentru miscarea sa radicala, iar cel mai interesant, nici un producator major al vremii nu a reusit sa aduca un concurent, o varianta, cat a existat in productie (in 2006 a incetat in SUA, iar in 2008 in Canada, ca in 2012 sa se sisteze si in Australia).

banshee1

Nu poti sa crezi ca Yamaha nu mai produce Banshee de cativa ani buni, vazand o multitudine de astfel de quad-uri, in special la intalniri specializate, locale, statale sau chiar nationale. Iar se pare ca magazinele si service-urile inca mai au ce face. Problema insa e ca au aparut niste proprietari destul de excentrici (ca sa nu folosim alt termen) ce si-au transformat ATV-ul in niste vehicule mai repede de circ, ce n-au vazut niciodata dunele, dar se auto-considera cool. E un subiect delicat. Si deloc placut. Asa cum gandesc puristii: “incotro se indreapta lumea asta…”

Yamaha mai lanseaza doua modele concept stranii, cu trei, respectiv patru roti: 05GEN si 06GEN

Despre Yamaha nu trebuie spuse prea multe, atunci cand vine vorba de modelele pe doua roti, performanta, tehnologia, fiabilitatea, preturile, toate acestea sunt recunoscute si stiute. Chiar cand vine vorba de vehiculele pe trei roti, intram intr-un domeniu destul de familiar pentru Yamaha, ne amintim imediat de scuterul Tricity, viitorul model de productie MTW-09 si evident, tehnologia leaning-multi-wheel dezvoltata de cei din Iwata.

yamaha-unveils-the-mwt-9-leaning-multi-wheeler-video-photo-gallery_7

Mai putin cunoscute, dar poate mai fascinante sunt creatiile modelelor concept, care transcend lumea moto si ducandu-se in directii destul de bizare, pentru un producator consacrat in industrie. Si aici vorbim in special de gama GEN.

2015-Yamaha-Tricity-EU-Anodized-Red-Static-001

S-o luam cu inceputul. Daca Tricity, scuterul cu trei roti, a fost prezentat drept concept in 2013, in 2014 deja exista in productie si se bucura de tot mai mult succes. Nu cu mult inainte de prezentarea Tricity a existat 01GEN, un concept crossover bazat pe arhitectura Tricity, deci tot pe trei roti, insa existenta sa a fost umbrita si estompata de acest scuter inovator.

2014_10_Yamaha-01GEN-Concept-03

Anul trecut, in cadrul 2015 Bangkok Motor Show, au fost prezentate doua modele concept de vehicule pe trei roti, tricycle-motorcycles sau pe scurt, trikes, pe numele lor Yamaha 03GEN-f si Yamaha 03GEN-x, modele cu doua roti in fata si una in spate. Adica, iar nimic nou, aparent.

yamaha-03gen-

Imediat a aparut intrebarea pertinenta: unde este veriga lipsa, 02GEN? Si uluitor, a fost “descoperita” ca fiind un … scaun pe rotile. Fireste, tot cu 3 roti, cu propulsie electrica. Apropo de propulsia electrica, multa lume a fost derutata, gandindu-se ca 03GEN ar fi trebuit sa fie cu motor electric. Design-ul celor doua modele 03GEN e de natura sa ii linisteasca, deoarece arhitectura permite inlocuirea motorului traditional cu un bloc motor electric si instalarea unor acumulatori.

yamaha-02gen

Asadar, am avut 01GEN, 02GEN, 03GEN si chiar 04GEN, pana acum. Acest din urma concept, tot un scuter, a fost prezentat la salonul Vietnam Motorcycle Show (din Ho Chi Minh) din luna aprilie a acestui an. Surpriza nu a fost ca acest scuter a aparut ca un vehicul profund feminin, ba chiar amintind de ceva zane, datorita panourilor translucide rabatabile din carenajul spate lateral, semanand cu niste aripi. A surprins faptul ca acest scuter avea “numai” doua roti.

04gen-08-pc

Ei bine, daca ati crezut ca ati vazut totul si ca imaginatia Yamaha poate sa mai ia o binemeritata pauza, va inselati profund, deoarece in ultimele zile au mai aparut si Yamaha 05GEN si Yamaha 06GEN. De aceasta data nu la vreun salon moto international, ci vor fi expuse la Toyo Ito Museum of Architecture din Imabari, Japonia, din 4 iulie pana in 15 iunie 2017.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-10

Cele mai recente modele concept din seria GEN se incadreaza intr-un registru cel putin ciudat, fiind realizate in vederea oferirii unui mod unic de a acoperi distante scurte, intr-un ritm lent.

Primul dintre acestea, 05GEN reprezinta un soi hibrid de scuter cu bicicleta, cu trei roti – din nou! – cu un acoperis de ploaie/soare rabatabil, cu un ampatament redus, destinat acoperirii unor distante scurte si pe care l-ai putea vedea pe strazile unui oras mic (strazi, nu bulevarde) sau pe culoarele unui shopping mall, chiar. Utilizatorul chiar are la indemana un mic spatiu de depozitare, unde poate sa-si depoziteze micile pungi de hartie, dupa o scurta repriza de shopping.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-9

Bineinteles, e vorba de un model in genul eBike, cu pedalele sustinute de un sistem electric, insa beneficiaza de acel parbriz / acoperis care asigura o protectie (fragila) impotriva ploii si vanturilor slabe, dar si impotriva unui soare arzator. Stim deja ca cei de la Yamaha au un suflet profund poetic, astfel ca prezinta utilitatea acestui parbriz / acoperis ca oferind pilotului o imbracaminte de lumina, care-i drapeaza trupul.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-8

Trecand la al doilea concept, 06GEN, trebuie spus ca e vorba de un model pe patru roti care seamana destul de izbitor cu o masinuta ciudata de golf sau ceva ce-si are locul intr-un Disneyland, desi si acolo ar ridica destule sprancene a uimire. Proiectat, de asemenea, cu gandul la mobilitate urbana, dupa cum spune Yamaha, nu prea se vede in realitate in ce ar consta aceasta mobilitate. Avantajul e ca poti sa-ti iei o mana de prieteni pe care sa-i plimbi alene in scurte incursiuni prin oras, de preferat strazi mai putin circulate, daca-ti surade acest gen de distractie.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-6

Cabina acestui concept are infipt (la modul cel mai propriu) o bara cu o sa in varf pe care sta “soferul”, undeva chiar spre mijlocul ei, oferind posibilitatea ocupantilor sa se aseze pe doua banchete, una laterala si alta in spate, ca la o sezatoare si sa sporovaiasca, privindu-se in ochi, fata de varianta in care ar sta unii in spatele celorlalti, cei din spate conversand cu ceafa celor din fata. Materialele utilizate in constructia cabinei dau o senzatie de ospitalitate si confort, astfel ca cel mai defavorizat ramane conducatorul.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-5

Nu exista geamuri si parbrize, exista doar un acoperis generos peste toata cabina. Altfel spus, nu exista alte elemente de protectie, daca bate vantul sau ploua in directie inclinata, insa nu cred ca are cineva de gand sa iasa cu 06GEN pe grindina sau in viscol. De fapt, Yamaha a vrut ca design-ul sa evoce casutele traditionale din lemn engawa, cu verande, asa cum se gasesc destul de des in zonele sub-urbane si rurale din Japonia. E o idee cumva interesanta, desi invocarea casutei intr-un vehicul ce se deplaseaza cu viteza mica, in timpul unui taifas cu prietenii ar duce cu gandul la invocarea unui cutremur care-ti face casuta sa o ia din loc, la vale.

yamaha-05-gen-06-gen-concepts-3

Asadar, Yamaha nu s-a dezmintit, cu aceste modele concept, nici de aceasta data, numai ca imi vine cateodata sa deschid o linie de pariuri tematice, in genul: “ce crezi ca va mai prezenta Yamaha pe viitor?”, dupa ce am vazut motocicleta facuta de muzicieni, tricicluri feminine sau rodul dragostei nebune dintre un cart de golf si o casuta engawa.

Despre ineditul UTV Transporter, bizarul SnoPed si o frumusete Yamaha

Nord-americanii au avut din 1994 un serial TV intins pe 4 sezoane, numit The Magic School Bus. Acel autobuz magic avea abilitatea de a-si transporta pasgerii in tot felul de locuri inedite, unde aveau parte de lectii din stiinte. Nu, nu despre seriale de animatie pentru copii ne ocupam aici, fireste, dar daca vedeti acest autobuz de scoala, nu vad de ce nu l-ati numi magic, el avand abilitatea de a ne arata stiintific cum se poate transforma in ceva foarte util.

12960032_1720985761511457_194467109_n

E drept, pe plaiurile noastre cele mioritice, insitutia autobuzului galben scolar nu exista si avem cunostinta de ea doar prin intermediul filmelor, serialelor si documentarelor venite dincolo de Atlantic, dar cred ca sunt prea putini care sa nu recunoasca imediat celebrul autobuz de scoala.

Dar sincer, incarcandu-l cu pana la patru vehicule off-road (in cazul nostru patru UTV-uri), cat de frumos e sa poti sa te duci in locuri inedite si sa te plimbi extrem prin natura? Si eventual sa iei si lectii din diferite stiinte? O mare bila alba pentru acest UTV Transporter Ex-School Bus!

*

Cand am vazut imaginea acestui vehicul am avut un dublu soc (urmat imediat de un ras sanatos): in prima faza, am crezut ca e un hot care fiind pe un snow-bike, a reusit sa fure o plasma si s-o ia la sanatoasa prin zapada, apoi am focalizat, dar n-am inteles care ar fi distractia sa calaresti un obiect care aduce destul de mult cu un calorifer care poate sa lumineze.

5589_1600

Lumea design-ului se misca foarte repede si in diverse directii, dintre care unele de-a dreptul stranii. Daca in multe domenii, lucrurile sunt azi la moda, maine nu, in lumea powersport-urilor de iarna timpul se masoara in continuare in ere geologice, snowmobilele arata aproximativ la fel ca si atunci cand au fost imaginate si realizate prima oara.

joey-ruiter-snoped-3-768x576

Ei bine, chiar si aceasta lume primordiala, se mai intampla lucruri bizare. E, daca in privinta snow-bike-urilor lucrurile au prins contur de relativ putina vreme si oricum exista o baza solida, in privinta acestui asa-numit Snoped (jumatate snowmobil – sau chiar snow-bike – jumatate moped), chiar nu stiu cum s-a intamplat.

Infatisarea radicala si ciudata a acestui concept, reprezinta munca unui designer din Michigan SUA, Joey Ruiter, care a imaginat pur si simplu o noua forma de vehicul de iarna. Sincer, l-as vedea pe o planeta pustie, intr-unul din filmele seriei Star Wars, dar si asa mi-as pune intrebarea daca ar fi ok sa fie condus de o fiinta umanoida. Cred cu tarie ca e vorba de un vehicul destinat strict unei distractii (pe care n-o inteleg, dar sunt batran, deci am un alibi), caci nu e vorba de stabilitate si nici de prea multa agilitate. Luati-o pe o partie, cu un calorifer intre picioare si sa va aud dupa aia vorbind despre stabilitate si agilitate. Ma rog…

Potrivit creatorului Ruiter, Snoped a fost construit de un anume Jeff Long, folosind elemente usoare de aluminiu care ii alcatuiesc asa-zisul carenaj. In fata Snopedului a fost montat un far cu LED pe toata inaltimea vehiculului, adapostit de un grilaj care mi-a sugerat acel calorifer de care tot vorbesc. Partea din spate e tipica unui scuter de mici dimensiuni, cu saua pilotului intr-o postura joasa de cafe-racer.

chrysler-sno-runner-1

Dimensiunile sunt ciudate: o lungime de peste 180 cm, in timp ce latimea e doar de 15,2 cm. Si ce frapeaza e faptul ca nu are absolut nimic aerodinamic. Snoped a fost construit in jurul unui snowmobil 1980 Chrysler Sno-runner, destul de la moda la vremea respectiva, cand snowmobilele aratau cam asa:

150107434_82_br250_2

La acel sno-runner s-a pus un motor monocilindric de 90cc, iar starter-ul a fost integrat sub saua pilotului. Vrei asa ceva? Ghinion, cel putin in acest moment acesta reprezinta doar un concept. Dar oricum, daca vrei asa ceva, poate-mi si explici de ce, ca zau daca inteleg ce e distractiv sa te plimbi pe un calorifer.

*

Hai sa inchei si cu ceva frumos. Cel mai nou venit model de motocicleta customizata din seria globala Yamaha’s Yard Built, programul de reinterpretare a modelelor Yamaha se numeste XSR700 Tracker si vine de la Bunker Customs, din Turcia, adica fratii Can si Mert Uzer.

Dennis Chung, editorialist la motorcycle.com a numit absenta modelului Yamaha XSR700 de pe piata americana direct o mare rusine, in ciuda existentei fratelui mai mare XSR900. Asa ca daca vreun nord-american tanjeste dupa un FZ-07 retro roadster (sau MT-07, pe la noi), va putea sa se duca sa si-l achizitioneze din Europa si poate sa dea cu nasul si de acest XSR700 by Bunker Customs, un model usor scrambler-izat.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-3

Fratii Uzer au intrat in febra reinterpretarii specifice programului si au imbunatatit manual carenajele laterale, aripile fata si spate, saua, precum si protectiile radiatorului si rezervorului (cu o folie de 2 mm din aluminiu). In cazul acestei folii de protectie peste rezervor, aceasta a fost imbinata cu capacele rezervorului cu o tija din aluminiu, slefuita si nevopsita, care ii da o imagine de ansamblu mai aparte, mai independenta.

Am vorbit de scrambler-izare, deci elementul off-road trebuie sa fie prezent, nu? Ei bine, cei doi Uzer au crescut garda la sol de la 5,5 la 7,9 inci (13,97 cm la 20 cm!), au inlocuit rotile turnate de 17 inci cu roti cu spite de 19 inci, imprumutate de la Yamaha Super Tenere, au pus la punct un sistem de evacuare mai mare in stil scrambler. De asemenea, furca a fost inlocuita cu una inversata ce echipeaza modelul de 900, iar cursa suspensiei a fost marita cu 0,6 cm. In fine, orientarea off-road mai e data si de ghidonul Renthal, care ofera in ansamblu pilotului o pozitie de echitatie specifica, data si de ridicarea seii cu cca. 6 cm, utilizand o extensie tip bolt, care poate fi montata pe orice model XSR700, de altfel.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-detail-3

Un far nou, care copiaza farul de pe notoriul Ducati Scrambler completeaza imaginea de exceptie a acestui model. Bunker Customs ofera si cateva accesorii optionale Yamaha, precum scarite, manete de frana si ambreiaj.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-6

Aici apare cel mai interesant aspect: Bunker Customs Yard Built Yamaha XSR700 va fi unicat, insa exact ca la celelalte modele din programul Yard Built, anumite componente reprezentative ar putea fi oferite de Yamaha pe viitor sub forma unui kit. Asa ca, daca v-a impresionat, nu va ramane decat sa sperati in aparitia cat de curand a acestui kit, pentru a scuti un drum pana in Turcia. Afara de faptul ca vreti sa-i cunoasteti personal pe cei doi frati Uzer din Istambul. Insa mare atentie, in afara de tot mai desele atentate din Turcia, va paste alt pericol: sa deveniti dependenti de ceea ce ofera Bunker Customs.

Despre motociclete imaginare, bizare si ambreiajul lui Rossi

Se dau: un zvon, despre ceva gen un model naked masiv, un desenator priceput si o publicatie respectabila, ale carei informatii s-au verificat ulterior in covarsitoarea majoritate a cazurilor. Numai ca cine nu prinde nuanta si nu are un background solid, se si repede sa dea o stire care ar fi ceva de genul: “BMW pregateste o mega-motocicleta cu sase cilindri si sase tevi in sistemul de evacuare” sau oricum ar intitula-o.

Sa ne intelegem, ceva zvon exista despre ceva imens pregatit de BMW. Si vom vedea probabil in viitor primele informatii concrete. Motorrad reprezinta o publicatie germana de nadejde (puteam spune doar germana), cu o rata impresionabila de informatii pe surse si zvonuri adeverite ulterior.

Ei bine, cei de la Motorrad au auzit ceva, insa extrem de subtire, cu care nu s-ar compromite, asa ca si-au pus imaginatia la bataie. L-au pus la treaba pe desenatorul Stefan Kraft si a iesit o frumusete, asa cum si-ar dori ei sa fie acel lucru de care au auzit. Si i-au pus si un nume: BMW Sixx Naked.

mrd_2016_06_014_BMW_K_1700_R_1024.jpg.4856914-1

Nu e un produs al imaginatiei pure, caci vedem un motor de 158 cp dintr-un tourer K 1600GT, infasurat in ceva ce nu apare a fi prea indepartat de sasiul unui S1000R. Din motor izvorasc sase tevi care dupa ce parcurg impreuna toata partea inferioara, se aseaza trei cate trei de-o parte si de cealalta, intr-o imagine magnifica.

Interesant e doar ca mai multe publicatii au luat-o deja la vale cu stirea ca BMW pregateste ceva nou si luati de vedeti. Ei bine, sa ne multumim cu privitul doar. Nu ca germanii nu ar fi in stare, dar cu siguranta pregatesc altceva. Sper doar sa fie ceva macar pe jumatate de spectaculos.

*

Daca v-ati cules falca din podea dupa cura nemteasca de imaginatie in ale motocicletelor, nu ati procedat prea bine, v-ati grabit. De la un atelier de customizat motociclete din Virginia, Classified Moto, destul de celebru prin SUA, din mainile lui John Ryland a iesit aceasta struto-camila fabuloasa. Denumita sec BW650.

honda-xr650l-classified-moto-002

CalcneQW4AAbuAv.jpg large

Cica daca esti un aventurier, un motociclist adevarat (orice ar insemna asta), trebuie sa incaleci pe asa ceva, sa-ti arda evacuarea nitel fundul si sa incerci sa te plimbi pe oriunde cu ea, aceasta motocicleta „foarte dura si cu estetica de gata pentru orice”. Da, nu e rea, desi apelul e cam arogant, asa-i?

160107_CM_3805

La origine avem un model 1996 Honda XR650L, care ofera si motorul. Apoi, „au crescut” pe ea o parte fata de la 2014 Yamaha WR250R, cu bascula 2006 Triumph Sprint ST, cu rezervorul (modificat) de la o Honda CMT185T, frana fata de la Honda XL600R. Un carnaval total. Nu-mi dau seama care au fost criteriile alegerii componentelor, insa rezultatul e scandalos de izbutit. Si fireste, elementul central pe care-ti pica ochii instantaneu sunt rotile. Roata fata vine de la Honda ATC250R, roata spate de la Yamaha BW200, iar anvelopele alea sunt STI Black Diamond. Uriase, nu? Pai STI „se joaca” in terenul off-road-urilor, dragilor, ATV-uri, quad-uri, de-astea. Si cele trei faruri fata, nu e o imagine de vis?

classified-moto-bw650-big-wheel-3a

In asemenea ghiveci, probabil ca BW650 nu face nimic foarte bine, cu exceptia faptului ca se dovedeste incredibil de distractiva la condus. Si nu are de ce sa nu fie, cand te plimbi pe strazi, pe langa strazi, pe sosele, prin pietris, noroi si zapada sau pe dune. Cu viteza!

*

Am lasat la final o mica enigma. Un ochi indiscret al cuiva de la GPOne.com a vazut la Jerez „ceva” pe motocicleta lui Valentino Rossi, dar nu si pe Yamaha lui Lorenzo. Si imediat au tasnit intrebarile si speculatiile.

Acel „ceva” aparea a fi un senzor fixat pe ambreiajul motocicletei lui Rossi, de utilitate necunoscuta. Asa ca a aparut prima teorie: „Da, Lorenzo pleaca de la Yamaha, i-au dat lui Rossi ceva bun, care sa faca minuni” (si avand in vedere cursa MotoGP de duminica, iata ce confirmare). E amuzant, dar usor ilogic. In acest moment, pana la finalul sezonului, Lorenzo alearga pentru Yamaha si interesul constructorului e sa aiba doi piloti cat mai sus.

details27

A aparut apoi varianta in care Rossi, provenit din epoca motoarelor in doi timpi si nici unui pilot de atunci nu-i place si nu-i ajuta sa nu aiba un control desavarsit si gradual al ambreiajului pe timpul cursei, lasandu-se doar pe launch control. Iarasi e vorba de ceva pur speculativ, caci Rossi a prins si alte vremuri, dar intre timp tot pe Pamant a fost si tot pe piste il gaseai mereu.

Cea de-a treia varianta ar fi ca Yamaha incearca sa dezvolte pentru viitor o motocicleta care sa contina datele esentiale ale stilului (inconfundabil) de ambreiaj al Doctorului. Colectarea acestor date ar fi varianta corecta, in ideea ca urmatoarea generatie de sisteme sa aiba caracteristicile ambreiajului marca Rossi replicat electronic.

maxresdefault

Tu ce crezi?

Descarcarea unui ATV in 5 secunde, aripioare pretutindeni si ce era purple bike-ul lui Prince

Stiu ca puristii or sa-mi dea cu articolul asta in cap, din ce stiu eu ce si cate motive: ca distrug ATV-ul, ca distrug gazonul, ca distrug franele camionului, in general, din orice motiv din care se poate comenta ceva, dar am sa spun ca nici ca ma intereseaza parerea lor.

Faza e atat de tare si seamana cu ajunsul acasa dupa o zi infernala si aruncat ciorapii dupa cum iti vine, numai sa te tolanesti in canapea, incat nimic nu m-ar convinge ca e ceva rau in asa ceva. Imi place tare mult ca nu mai pierzi o gramada de vreme cu rampele, in special in situatia in care te-ai intors de la o batalie cu noroaiele, in buna traditie a Calugarenilor anului 1595 si te mozolesti si mai rau decat esti. In orice caz, ar fi de studiat si varianta “Top! In camion!” adica inversul acestei faze, nu de alta, dar oricum e mai complicata. Are cineva vreo idee?

https://www.instagram.com/p/BDWjH4sq9fd/

Faceam la inceputul lunii o trecere in revista a pacalelilor de 1 aprilie si constatam ca a fost un an foarte slab spre jalnic in privinta pacalelilor, cel putin in ce priveste site-urile pe unde am umblat. Una dintre stirile care m-au facut sa imi ucid umorul, ca inutil in aceasta lume, a fost ca in MotoGP au devenit obligatorii aripioarele, adica eleroanele alea de stabilitate, un soi de arme albe permise.

Povestea plecase de la faptul ca dupa etapa aia controversata din Argentina, in MotoGP, in care s-au intamplat atatea, incat o relatare ca “rulam si eu, tralalala, cand s-a luat dupa mine o aripioara a motocicletei Ducati din proximitate” nu facea decat sa mai intretina focul nemultumirilor de tot felul. Si dupa etapa asta, in Moto3 au fost interzise, in Moto2 de la anul, iar in MotoGP continua fara nici o problema. Si de aici poanta aia dezumflata, ca devin chiar obligatorii.

12994580_2018541755037850_3945535686817955409_n

Printr-o ciudata schema, din ciclul “viata bate filmul”, la Jerez, unde a avut loc ultima etapa din MotoGP, alaturi de Ducati, Honda si Yamaha, alte doua echipe au intrat in “lumea buna” a purtatorilor de eleroane: Suzuki si Aprilia.

Suzuki, pana cand vor izbandi modelul perfect si infailibil pe care-l tot promit sarmanului Maverick Vinales, au infipt niste eleroane in motocicletele echipei si gata, sunt inaripati. Cu un stil care aminteste foarte mult de eleroanele din F1, noile aripioare ale Suzuki nu sunt nici asa agresive ca cele zburlite ale celor de la Ducati si au parut si mai de folos, daca aruncam un ochi pe tabloul rezultatelor.

13082599_871151949661665_5820198431777513650_n

Deocamdata nu s-a vorbit in interviuri despre eleroanele de la Suzuki Ecstar, caci altele sunt prioritatile jurnalistilor, cum ar fi viitorul lui Vinales, dar probabil ca la prima ocazie vom afla in ce masura acestea au influentat concret, pozitiv sau nu, clasarea satisfacatoare a pilotilor.

Dar nu numai Suzuki s-au inaripat. Se vorbea de pe la Austin despre iminentele update-uri pe care motocicletele Aprilia le vor suferi si a fost cumva o surpriza aparitia aripioarelor, in conditiile in care era vorba de motor, de frane, de sasiu chiar.

article-marc-marquez-alerones-comision-seguridad-5706c2a668ce9

Concluzia e ca: vedeti mai baieti ca se poate si cu eleroane de bun-simt? Baietii de la Ducati, fireste, ca doar un eleron Ducati a fost vazut in Argentina ca incerca sa se stabileasca in spatele incercat al lui Marquez.

Prince a murit in urma cu cateva zile si, fara sa fiu vreun mare (sau chiar mic) fan, deplang intr-o oarecare masura disparitia unui extrem de talentat muzician, o forta a muzicii, in special la sfarsitul celui de-al douazecilea secol. Macar pentru simplul motiv ca ma ia cu capul cand vad “artistii” actuali. Dupa ce a fost anuntat decesul si a inceput obisnuita avalansa de recunostinta pe Facebook, a aparut destul de des si imaginea cu afisul Purple Rain, cea cu motocicleta. Si dupa ce am asistat la cateva discutii in contradictoriu privind marca ei, am lasat-o balta. Pentru ca, da! stiam ca nu e vorba de un Harley-Davidson, chiar daca asa pare de la distanta. Si iata ca ma uitam azi pe mai multe site-uri si, intr-un mod relativ ciudat, cei de la Motofire.com tratau acelasi subiect.

purple-rain-poster

Si mi-au dat dreptate. Nu e altceva decat o Honda, nici macar vreun model la care sa se fi obosit prea mult cu customizarea, fiind un standard 1981 Honda CM400A, cu motor de 395cc, bicilindric, racit cu aer, cu o cutie automata cu doua viteze si destul de buna alegere pentru un tip deloc inalt, fiind recunoscut ca fiind un model entry-level cu saua joasa si ghidon accesibil. Sincer, nu am stiut exact ca e vorba de o Honda, cu atat mai putin acest model, insa am stiut ca nu e Harley.

Rotile au fost de asemenea modificate, insa maruntaiele motocicletei au ramas intacte. Dar ce-i cu carena aia? Pai vine, cica, de la un model clasic 1970’s Vetter Windjammer.

honda-cm400a-2-600x464

Care e concluzia, deci? Ca sa ai o motocicleta spectaculoasa (si Prince a fost un artist destul de flamboaiant, nu se situa tocmai in zona minimalismului), reteta e ca in primul rand sa ai un customer spectaculos, care sa stie ca nu mereu iti trebuie cine stie ce donor luxuriant.

Jorge, la Ducati ai plecat / Pre multi i-ai cam incurcat… – etapa pe declaratii si interviuri

Intai au fost zvonurile, apoi a venit confirmarea, s-a asternut tacerea pentru o zi, doua, dupa care au inceput sa se macine stiri dupa stiri, zvonuri, declaratii. Si bineinteles, situatia ramane incalcita, chiar daca la un moment dat, colportorii de zvonuri o descurcasera. Da, despre viata in MotoGP dupa anuntul trecerii din 2017 a lui Lorenzo de la Yamaha, la Ducati vorbeam. Cel de la inceputul saptamanii.

S-a vorbit o gramada, chiar inainte de comunicatul celor doi producatori Yamaha si Ducati despre transfer, cu privire la eventuala structura a grilei din 2017. Vinales pleaca de la Suzuki, ca sa ii ia locul lui Lorenzo la Yamaha, la Suzuki pleaca cei doi piloti de la Ducati, ori numai unul dintre ei, in cazul in care Stoner insista sa nu mai piloteze in MotoGP, altfel decat in teste.

MotoGp+of+Qatar+Free+Practice+e7IB81dpi1Yx

De fapt, lucrurile apar neclarificate in mare masura si speculatiile de mai sus se bazeaza pe ceva foarte subtire si nesigur. Dar sa luam cateva dintre declaratiile din aceste zile si sa incercam sa le decodificam.

1. Gigi Dall’Igna (Ducati Team Manager): “Yamaha nu l-a facut sa se simta deloc bine pe Lorenzo, s-a simtit ca un peste scos din apa”. Tehnic, Lorenzo are un contract valabil pana la 31 decembrie 2016 cu Yamaha si mai mult ca sigur ca nu are voie sa dea nimic din casa, sa vorbeasca de rau constructorul, echipa, etc. Dar prietenul sau Dall’Igna, nu are nici o obligatie contractuala in acest sens si poate sa spuna ce doreste (sau aproape). Si atunci, de ce nu?

gigi-dalligna-profile-01

Este foarte adevarat ca, asa cum am mai scris pe aici, una dintre marile probleme ale lui Lorenzo la Yamaha a fost traitul in umbra colegului Rossi, inclusiv atunci cand a castigat titlul mondial. Probabil ca daca va castiga si in 2016 titlul, spaniolul il va considera doar o intrare in palmares, eventual ceva reactii orgolioase la adresa lui Rossi sau a cui mai are ceva de impartit cu el. Deci, stricarea definitiva a atmosferei in echipa (sau cum s-o numi, caci semantic nu e cazul) nu ar aduce ceva nou. In schimb, poate sa ajute cumva o echipa Ducati.

2. Jorge Lorenzo: “Simteam nevoia de o schimbare, de noi provocari in cariera mea, stabilirea unor noi obiective, care sa-mi mentina nivelul ambitiei la maxim”. Cam asa ar fi declarat spaniolul dupa o suspecta (dar cumva justificabila tacere). Sigur, imediat s-a grabit sa-si exprime recunostinta fata de Yamaha, in frazele urmatoare, insa a parut destul de stanjenitor. De fapt, e vorba de atmosfera. Nu stiu ce sa inteleg si ce ati intelege din cele spuse, in conditiile in care Lorenzo e campionul in prezent, ce ar trebui sa mai castige sau sa arate? Da, exista o galerie restransa de 5 piloti care au castigat titluri cu echipe diferite, ar fi loc si pentru al saselea, insa mai departe ce? Nu, e clar ca e ceva putred in echipa Yamaha si am mai vorbit despre asta.

Uwm8Fz1

3. Claudio Domenicali (Ducati CEO): “Nu ar fi ok sa avem trei sloturi in echipa, cu cei doi Andrea si Lorenzo?” Ma rog, declaratia a sunat un pic altfel, insa cam asta ar fi intelesul. In deschiderea festivitatilor prilejuite de cea de-a 90-a aniversare a Ducati, marele boss a suspinat din greu amintind ca italienii nu au mai castigat vreo cursa de pe vremea lui Stoner, ba chiar si mai greut cu podiumul, iar acum are de ales dintre patru piloti de exceptie. Daca Stoner nu vrea revenirea in cursele MotoGP, raman trei, adica trebuie sa se aleaga dintre cei doi Andrea ca sa faca echipa cu Lorenzo. Ce-am inteles de aici (si dintr-o alta declaratie, de mai jos)? Plecarea celor doi Andrea de la Ducati, eventual catre Suzuki Ecstar, nu e deloc luata in calcul. E doar o eventualitate si aia vaga. Mai inteleg ca lui Domenicali i-ar surade ca Ducati sa aiba trei piloti. Deocamdata, nu se poate, regulamentele competitiei limiteaza la doi. Sigur, exista varianta unei echipe-satelit, dar oricare dintre Dovi sau Iannone ar privi o astfel de mutare ca un regres, ca si cum ai trimite o vedeta dintr-o echipa destul de buna de fotbal sa joace la echipa a doua.

Claudio_Domenicali_Standard_01_634x357_1_634x357

Ca sa nu mai spun ca declaratia glumeata a boss-ului Ducati ar da si ceva apa la moara nemultumitilor care considera ca sezonul 2016 MotoGP a fost croit pe “masurile” companiei din Borgo Panigale. Va amintiti: soft-ul cel nou si unitar e prietenos pentru Ducati, noile motociclete Ducati GP16 sunt niste forte, anvelopele Michelin nu sunt proprii unor dezvoltari de putere pentru acestea, asa ca se fac reguli noi in timpul jocului (episodul Austin) si tot asa. Ce-ar fi sa fie si un al treilea pilot la echipele de fabrica, doar ca asa a glumit Domenicali?

4. Gigi Dall’Igna, din nou: “Imediat inainte sau dupa 3-5 iunie, data la care va avea loc etapa Catalunya Grand Prix at Barcelona, va trebui sa facem o alegere intre Dovizioso si Iannone”. Seful echipei Ducati sustine ca are in fata o alegere grea, deoarece are doi piloti valorosi, cu care are relatii foarte bune, insa nu vrea sa mai auda scuze, in conditiile in care, dupa cum am aratat, nici o cursa castigata si podiumuri destul de rare, din era Casey Stoner.

Stoner-Test-Duta-Ducati-2016

Inseamna asta oare ca asteapta sa vada macar podiumurile ocupate, daca nu chiar cel putin o cursa castigata in cele trei etape ramase pana la acest termen limita, incluzand una dintre etape chiar in Italia? Teoretic da, practic nu, deoarce cred ca alegerea e facuta. Si aici nu ne rezumam exclusiv la o alegere a lui Dall’Igna, ci si de o decizie si aranjamentele aferente ale celor doi Andrea. Caci venirea lui Lorenzo la Ducati sigur i-a alarmat si i-a facut sa-si ia masurile de precautie. Indiferent despre cine e vorba. Iannone a avut o prestatie relativ buna in sezonul trecut, desi cam lipsita de rezultate. Anul acesta a facut o cursa buna, in celelalte doua facand nazbatii. Dovizioso s-a luptat tot anul trecut cu o motocicleta pe care n-a inteles-o, in primele trei etape ale acestui sezon a obtinut un podium si a fost scos din lupta de doua ori, o data chiar de colegul sau, in conditiile in care a aratat un potential imens. Mai e vorba de palmares, insa cand sunt bani la mijloc, conteaza rezultatele de acum, nu cele de altadata. Asa ca, in conditiile in care nu s-a auzit nimic consistent despre vreo intelegere a vreunuia dintre cei doi Andrea cu alte echipe, sansele se impart egal. Aparent, desigur…

PA1885464.0008

Oricum, cel mai vehiculat zvon ar fi ca pleaca amandoi, nu pare prea fundamentat. Ba chiar episodul in care, desi cu podiumul asigurat, cei doi piloti Ducati s-au luptat pe viata si pe moarte in finalul cursei din Argentina si Iannone a intrat in Dovizioso, arata ca fiecare avea ceva de demonstrat conducerii. Cel putin asa inteleg eu.

5. Maverick Viñales (pilot Suzuki Ecstar): “Imi doresc sa fiu campion in MotoGP, in urmatorii doi, trei ani”. Declaratia absolut normala si logica, caci aratati-mi mie pilotul care concureaza doar ca sa-l vada prietenii la televizor, poate sa ascunda mai multe lucruri decat la prima vedere, mai ales in intreg contextul de care am vorbit pana acum. Stim prea bine ca numele sau a fost vehiculat ca inlocuitor al lui Lorenzo in Movistar Yamaha. Ba chiar Rossi a spus, nu odata, ca reprezinta unul dintre cei mai de viitor piloti care concureaza in MotoGP. Iar pustiul catalan de 21 de ani simte ca poate mai mult. Sezonul trecut s-a luptat cu frustrarea de a nu avea o motocicleta competitiva si nici acum nu simte ca are ce-i trebuie in proportie de 100%.

this-is-how-maverick-looks-in-suzuki-blue

La Suzuki, numai trepidatii. Boss-ul echipei David Brivio spune: “Il asteptam (pe Vinales) sa se decida si sa ne spuna ce vrea sa faca. Prioritatea, bineinteles, este sa-l tinem la noi. Intreaga fabrica Suzuki lucreaza pentru el, dorindu-si sa ramana”. Interesant, deoarece se auzise ca exista niste clauze contractuale cam in favoarea Suzuki, ce-l cam stanjenesc sa faca pasul intr-o alta directie. Pe de alta parte, Maverick in multiplele interviuri si declaratii sustine ca se afla cu echipa sa si cu motocicleta pe care o piloteaza intr-un stadiu competitiv (si asa si este), insa e nevoie de ceva si mai performant. Sa fie vorba de o motocicleta Yamaha? Poate da, poate nu. Vinales a aratat lucruri frumoase in testari si chiar in antrenamente si calificarile primelor etape, insa in cursa decisiva a obtinut a cincea si a patra pozitie. Sa fie vorba si de nevoia unui psihic mai puternic? Vom vedea in urmatoarele etape. In orice caz, daca e asa cum sustine Brivio, presiunea unei decizii contra-cronometru nu e pe el.

PA1890305.0008

Cam astea ar fi declaratiile ultimelor zile si cam ce inseamna ele traduse, dincolo de diplomatia impusa. Adica, situatia e departe de a fi limpede, iar lucrurile sunt incurcate. Probabil ca unele se vor lamuri, ca altele, clare acum, sa se complice. Voi reveni in viitor, pe masura ce in lumea MotoGP se vor mai produce schimbari interesante, intrigante sau notabile.