Archive for April 29, 2016

Michelin a gasit vinovatul pentru uzura anvelopelor spate din MotoGP

Lucrurile s-au linistit in MotoGP, odata cu anuntarea trecerii lui Lorenzo de la Yamaha la Ducati din 2017. Daca s-au linistit, nu s-au clarificat, ce-i drept. Insa oricum, in lipsa unui subiect pertinent de care sa te agati toata ziua, ori inventezi unul, ori reincalzesti unul. Cum prima varianta e riscanta, ramane reincalzirea.

Ce necazuri s-au manifestat prin MotoGP inainte de subiectul arzator Lorenzo? Ati ghicit! Aripioarele (eleroane, stabilizatoare sau cum vreti sa le denumiti). Si nu aripioarele asa, pur si simplu, ci aripioarele care nu sunt ok. Cum s-ar zice “bad winglets”.

PA1810628.0008

Da, mai toata lumea s-a plans de ele, desi mai toata lumea le utilizeaza. De la discretele si de bun-simt eleroane Suzuki, la “criminalele” eleroane Ducati. Ele sunt de vina cand pierzi, cand abandonezi, cand te lupti strasnic si pierzi la mustata samd. Insa n-o sa va vina sa credeti cine s-a plans de eleroane, ieri!

Pardon, mai e cineva/ceva injurat de la primele testari, pana la ultima cursa, insa daca la eleroane trebuie sa crezi pilotii pe cuvant, la acestia s-au intamplat niste treburi deloc placute. Ati ghicit: Michelin. Pneurile care fac incontinuu figuri, cu care pilotii nu se adapteaza, ba uneori mai au si prostul obicei sa explodeze.

motogp-sepang-february-testing-2016-michelin-motogp-tire-test

Aha, v-ati prins. Asa e. Michelin sustine ca ofera anvelopele ideale, dar eleroanele, vai, blamatele aripioare, fac ca lucrurile sa mearga prost cu gumele franceze. Piero Taramasso, responsabil al departamentului de competiții moto, a sustinut intr-o discutie cu cei de la Motorsport.com ca toate extensiile “aerodinamice” montate pe motocicletele de cursa adauga o presiune suplimentara pe pneuri, ceea ce duce la uzura accelerata a acestora. Treaba asta grefata si pe temperaturi din ce in ce mai ridicate (discutia s-a purtat cu privire la etapa de la Jerez), afecteaza si cauciucul insusi, a adaugat reprezentantul Michelin.

12994580_2018541755037850_3945535686817955409_n

Nu pot spune ca sunt un geniu al fizicii, dar afirmatiile au cumva logica, insa alta e intrebarea: atunci cand lui Baz sau lui Crutchlow le-au pleznit pneurile, cand in Argentina (unde e toamna acum) s-au tocit rapid pneuri sau la Austin unde nu era cald s-au uzat prematur chiar la motociclete fara eleroane, eleroanele erau de vina?

PA1789783.0008

Macar Taramasso a avut decenta ca pe final sa o dreaga: “Nu vrem sa aruncam intreaga responsabilitate pe alti umeri. Culegem date in continuare si vrem sa vedem cum vor evolua produsele noastre pe baza acestora.” Insa e amuzant sa vezi cum eleroanele au devenit root of all evil si asta intr-un decor de tacere absoluta din partea organizatorilor care nu fac decat sa le interzica in clasele inferioare, in timp ce in MotoGP sunt permise si controversate.

052-Photo-A.-Monnot-

Din punctul meu de vedere, treaba cu eleroanele e destul de clara: nu s-a aratat ca ar fi acea componenta minune, care sa transforme motocicletele in rachete si nici asa utile in stabilitate, caci nu incepusera se decoleze pilotii de pe pista in lipsa lor. Si daca ne uitam la o lista a echipelor care utilizeaza eleroane si la rezultatele din primele patru etape MotoGP, o sa vedeti ca am dreptate. Si ca buba reala e cu anvelopele Michelin, plus fiecare echipa cu vechile dureri, asa se traduce clasamentul, atat pe etapa, cat si cel general.

Despre ineditul UTV Transporter, bizarul SnoPed si o frumusete Yamaha

Nord-americanii au avut din 1994 un serial TV intins pe 4 sezoane, numit The Magic School Bus. Acel autobuz magic avea abilitatea de a-si transporta pasgerii in tot felul de locuri inedite, unde aveau parte de lectii din stiinte. Nu, nu despre seriale de animatie pentru copii ne ocupam aici, fireste, dar daca vedeti acest autobuz de scoala, nu vad de ce nu l-ati numi magic, el avand abilitatea de a ne arata stiintific cum se poate transforma in ceva foarte util.

12960032_1720985761511457_194467109_n

E drept, pe plaiurile noastre cele mioritice, insitutia autobuzului galben scolar nu exista si avem cunostinta de ea doar prin intermediul filmelor, serialelor si documentarelor venite dincolo de Atlantic, dar cred ca sunt prea putini care sa nu recunoasca imediat celebrul autobuz de scoala.

Dar sincer, incarcandu-l cu pana la patru vehicule off-road (in cazul nostru patru UTV-uri), cat de frumos e sa poti sa te duci in locuri inedite si sa te plimbi extrem prin natura? Si eventual sa iei si lectii din diferite stiinte? O mare bila alba pentru acest UTV Transporter Ex-School Bus!

*

Cand am vazut imaginea acestui vehicul am avut un dublu soc (urmat imediat de un ras sanatos): in prima faza, am crezut ca e un hot care fiind pe un snow-bike, a reusit sa fure o plasma si s-o ia la sanatoasa prin zapada, apoi am focalizat, dar n-am inteles care ar fi distractia sa calaresti un obiect care aduce destul de mult cu un calorifer care poate sa lumineze.

5589_1600

Lumea design-ului se misca foarte repede si in diverse directii, dintre care unele de-a dreptul stranii. Daca in multe domenii, lucrurile sunt azi la moda, maine nu, in lumea powersport-urilor de iarna timpul se masoara in continuare in ere geologice, snowmobilele arata aproximativ la fel ca si atunci cand au fost imaginate si realizate prima oara.

joey-ruiter-snoped-3-768x576

Ei bine, chiar si aceasta lume primordiala, se mai intampla lucruri bizare. E, daca in privinta snow-bike-urilor lucrurile au prins contur de relativ putina vreme si oricum exista o baza solida, in privinta acestui asa-numit Snoped (jumatate snowmobil – sau chiar snow-bike – jumatate moped), chiar nu stiu cum s-a intamplat.

Infatisarea radicala si ciudata a acestui concept, reprezinta munca unui designer din Michigan SUA, Joey Ruiter, care a imaginat pur si simplu o noua forma de vehicul de iarna. Sincer, l-as vedea pe o planeta pustie, intr-unul din filmele seriei Star Wars, dar si asa mi-as pune intrebarea daca ar fi ok sa fie condus de o fiinta umanoida. Cred cu tarie ca e vorba de un vehicul destinat strict unei distractii (pe care n-o inteleg, dar sunt batran, deci am un alibi), caci nu e vorba de stabilitate si nici de prea multa agilitate. Luati-o pe o partie, cu un calorifer intre picioare si sa va aud dupa aia vorbind despre stabilitate si agilitate. Ma rog…

Potrivit creatorului Ruiter, Snoped a fost construit de un anume Jeff Long, folosind elemente usoare de aluminiu care ii alcatuiesc asa-zisul carenaj. In fata Snopedului a fost montat un far cu LED pe toata inaltimea vehiculului, adapostit de un grilaj care mi-a sugerat acel calorifer de care tot vorbesc. Partea din spate e tipica unui scuter de mici dimensiuni, cu saua pilotului intr-o postura joasa de cafe-racer.

chrysler-sno-runner-1

Dimensiunile sunt ciudate: o lungime de peste 180 cm, in timp ce latimea e doar de 15,2 cm. Si ce frapeaza e faptul ca nu are absolut nimic aerodinamic. Snoped a fost construit in jurul unui snowmobil 1980 Chrysler Sno-runner, destul de la moda la vremea respectiva, cand snowmobilele aratau cam asa:

150107434_82_br250_2

La acel sno-runner s-a pus un motor monocilindric de 90cc, iar starter-ul a fost integrat sub saua pilotului. Vrei asa ceva? Ghinion, cel putin in acest moment acesta reprezinta doar un concept. Dar oricum, daca vrei asa ceva, poate-mi si explici de ce, ca zau daca inteleg ce e distractiv sa te plimbi pe un calorifer.

*

Hai sa inchei si cu ceva frumos. Cel mai nou venit model de motocicleta customizata din seria globala Yamaha’s Yard Built, programul de reinterpretare a modelelor Yamaha se numeste XSR700 Tracker si vine de la Bunker Customs, din Turcia, adica fratii Can si Mert Uzer.

Dennis Chung, editorialist la motorcycle.com a numit absenta modelului Yamaha XSR700 de pe piata americana direct o mare rusine, in ciuda existentei fratelui mai mare XSR900. Asa ca daca vreun nord-american tanjeste dupa un FZ-07 retro roadster (sau MT-07, pe la noi), va putea sa se duca sa si-l achizitioneze din Europa si poate sa dea cu nasul si de acest XSR700 by Bunker Customs, un model usor scrambler-izat.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-3

Fratii Uzer au intrat in febra reinterpretarii specifice programului si au imbunatatit manual carenajele laterale, aripile fata si spate, saua, precum si protectiile radiatorului si rezervorului (cu o folie de 2 mm din aluminiu). In cazul acestei folii de protectie peste rezervor, aceasta a fost imbinata cu capacele rezervorului cu o tija din aluminiu, slefuita si nevopsita, care ii da o imagine de ansamblu mai aparte, mai independenta.

Am vorbit de scrambler-izare, deci elementul off-road trebuie sa fie prezent, nu? Ei bine, cei doi Uzer au crescut garda la sol de la 5,5 la 7,9 inci (13,97 cm la 20 cm!), au inlocuit rotile turnate de 17 inci cu roti cu spite de 19 inci, imprumutate de la Yamaha Super Tenere, au pus la punct un sistem de evacuare mai mare in stil scrambler. De asemenea, furca a fost inlocuita cu una inversata ce echipeaza modelul de 900, iar cursa suspensiei a fost marita cu 0,6 cm. In fine, orientarea off-road mai e data si de ghidonul Renthal, care ofera in ansamblu pilotului o pozitie de echitatie specifica, data si de ridicarea seii cu cca. 6 cm, utilizand o extensie tip bolt, care poate fi montata pe orice model XSR700, de altfel.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-detail-3

Un far nou, care copiaza farul de pe notoriul Ducati Scrambler completeaza imaginea de exceptie a acestui model. Bunker Customs ofera si cateva accesorii optionale Yamaha, precum scarite, manete de frana si ambreiaj.

042616-yard-built-yamaha-xsr700-6

Aici apare cel mai interesant aspect: Bunker Customs Yard Built Yamaha XSR700 va fi unicat, insa exact ca la celelalte modele din programul Yard Built, anumite componente reprezentative ar putea fi oferite de Yamaha pe viitor sub forma unui kit. Asa ca, daca v-a impresionat, nu va ramane decat sa sperati in aparitia cat de curand a acestui kit, pentru a scuti un drum pana in Turcia. Afara de faptul ca vreti sa-i cunoasteti personal pe cei doi frati Uzer din Istambul. Insa mare atentie, in afara de tot mai desele atentate din Turcia, va paste alt pericol: sa deveniti dependenti de ceea ce ofera Bunker Customs.

Despre motociclete imaginare, bizare si ambreiajul lui Rossi

Se dau: un zvon, despre ceva gen un model naked masiv, un desenator priceput si o publicatie respectabila, ale carei informatii s-au verificat ulterior in covarsitoarea majoritate a cazurilor. Numai ca cine nu prinde nuanta si nu are un background solid, se si repede sa dea o stire care ar fi ceva de genul: “BMW pregateste o mega-motocicleta cu sase cilindri si sase tevi in sistemul de evacuare” sau oricum ar intitula-o.

Sa ne intelegem, ceva zvon exista despre ceva imens pregatit de BMW. Si vom vedea probabil in viitor primele informatii concrete. Motorrad reprezinta o publicatie germana de nadejde (puteam spune doar germana), cu o rata impresionabila de informatii pe surse si zvonuri adeverite ulterior.

Ei bine, cei de la Motorrad au auzit ceva, insa extrem de subtire, cu care nu s-ar compromite, asa ca si-au pus imaginatia la bataie. L-au pus la treaba pe desenatorul Stefan Kraft si a iesit o frumusete, asa cum si-ar dori ei sa fie acel lucru de care au auzit. Si i-au pus si un nume: BMW Sixx Naked.

mrd_2016_06_014_BMW_K_1700_R_1024.jpg.4856914-1

Nu e un produs al imaginatiei pure, caci vedem un motor de 158 cp dintr-un tourer K 1600GT, infasurat in ceva ce nu apare a fi prea indepartat de sasiul unui S1000R. Din motor izvorasc sase tevi care dupa ce parcurg impreuna toata partea inferioara, se aseaza trei cate trei de-o parte si de cealalta, intr-o imagine magnifica.

Interesant e doar ca mai multe publicatii au luat-o deja la vale cu stirea ca BMW pregateste ceva nou si luati de vedeti. Ei bine, sa ne multumim cu privitul doar. Nu ca germanii nu ar fi in stare, dar cu siguranta pregatesc altceva. Sper doar sa fie ceva macar pe jumatate de spectaculos.

*

Daca v-ati cules falca din podea dupa cura nemteasca de imaginatie in ale motocicletelor, nu ati procedat prea bine, v-ati grabit. De la un atelier de customizat motociclete din Virginia, Classified Moto, destul de celebru prin SUA, din mainile lui John Ryland a iesit aceasta struto-camila fabuloasa. Denumita sec BW650.

honda-xr650l-classified-moto-002

CalcneQW4AAbuAv.jpg large

Cica daca esti un aventurier, un motociclist adevarat (orice ar insemna asta), trebuie sa incaleci pe asa ceva, sa-ti arda evacuarea nitel fundul si sa incerci sa te plimbi pe oriunde cu ea, aceasta motocicleta „foarte dura si cu estetica de gata pentru orice”. Da, nu e rea, desi apelul e cam arogant, asa-i?

160107_CM_3805

La origine avem un model 1996 Honda XR650L, care ofera si motorul. Apoi, „au crescut” pe ea o parte fata de la 2014 Yamaha WR250R, cu bascula 2006 Triumph Sprint ST, cu rezervorul (modificat) de la o Honda CMT185T, frana fata de la Honda XL600R. Un carnaval total. Nu-mi dau seama care au fost criteriile alegerii componentelor, insa rezultatul e scandalos de izbutit. Si fireste, elementul central pe care-ti pica ochii instantaneu sunt rotile. Roata fata vine de la Honda ATC250R, roata spate de la Yamaha BW200, iar anvelopele alea sunt STI Black Diamond. Uriase, nu? Pai STI „se joaca” in terenul off-road-urilor, dragilor, ATV-uri, quad-uri, de-astea. Si cele trei faruri fata, nu e o imagine de vis?

classified-moto-bw650-big-wheel-3a

In asemenea ghiveci, probabil ca BW650 nu face nimic foarte bine, cu exceptia faptului ca se dovedeste incredibil de distractiva la condus. Si nu are de ce sa nu fie, cand te plimbi pe strazi, pe langa strazi, pe sosele, prin pietris, noroi si zapada sau pe dune. Cu viteza!

*

Am lasat la final o mica enigma. Un ochi indiscret al cuiva de la GPOne.com a vazut la Jerez „ceva” pe motocicleta lui Valentino Rossi, dar nu si pe Yamaha lui Lorenzo. Si imediat au tasnit intrebarile si speculatiile.

Acel „ceva” aparea a fi un senzor fixat pe ambreiajul motocicletei lui Rossi, de utilitate necunoscuta. Asa ca a aparut prima teorie: „Da, Lorenzo pleaca de la Yamaha, i-au dat lui Rossi ceva bun, care sa faca minuni” (si avand in vedere cursa MotoGP de duminica, iata ce confirmare). E amuzant, dar usor ilogic. In acest moment, pana la finalul sezonului, Lorenzo alearga pentru Yamaha si interesul constructorului e sa aiba doi piloti cat mai sus.

details27

A aparut apoi varianta in care Rossi, provenit din epoca motoarelor in doi timpi si nici unui pilot de atunci nu-i place si nu-i ajuta sa nu aiba un control desavarsit si gradual al ambreiajului pe timpul cursei, lasandu-se doar pe launch control. Iarasi e vorba de ceva pur speculativ, caci Rossi a prins si alte vremuri, dar intre timp tot pe Pamant a fost si tot pe piste il gaseai mereu.

Cea de-a treia varianta ar fi ca Yamaha incearca sa dezvolte pentru viitor o motocicleta care sa contina datele esentiale ale stilului (inconfundabil) de ambreiaj al Doctorului. Colectarea acestor date ar fi varianta corecta, in ideea ca urmatoarea generatie de sisteme sa aiba caracteristicile ambreiajului marca Rossi replicat electronic.

maxresdefault

Tu ce crezi?

Descarcarea unui ATV in 5 secunde, aripioare pretutindeni si ce era purple bike-ul lui Prince

Stiu ca puristii or sa-mi dea cu articolul asta in cap, din ce stiu eu ce si cate motive: ca distrug ATV-ul, ca distrug gazonul, ca distrug franele camionului, in general, din orice motiv din care se poate comenta ceva, dar am sa spun ca nici ca ma intereseaza parerea lor.

Faza e atat de tare si seamana cu ajunsul acasa dupa o zi infernala si aruncat ciorapii dupa cum iti vine, numai sa te tolanesti in canapea, incat nimic nu m-ar convinge ca e ceva rau in asa ceva. Imi place tare mult ca nu mai pierzi o gramada de vreme cu rampele, in special in situatia in care te-ai intors de la o batalie cu noroaiele, in buna traditie a Calugarenilor anului 1595 si te mozolesti si mai rau decat esti. In orice caz, ar fi de studiat si varianta “Top! In camion!” adica inversul acestei faze, nu de alta, dar oricum e mai complicata. Are cineva vreo idee?

https://www.instagram.com/p/BDWjH4sq9fd/

Faceam la inceputul lunii o trecere in revista a pacalelilor de 1 aprilie si constatam ca a fost un an foarte slab spre jalnic in privinta pacalelilor, cel putin in ce priveste site-urile pe unde am umblat. Una dintre stirile care m-au facut sa imi ucid umorul, ca inutil in aceasta lume, a fost ca in MotoGP au devenit obligatorii aripioarele, adica eleroanele alea de stabilitate, un soi de arme albe permise.

Povestea plecase de la faptul ca dupa etapa aia controversata din Argentina, in MotoGP, in care s-au intamplat atatea, incat o relatare ca “rulam si eu, tralalala, cand s-a luat dupa mine o aripioara a motocicletei Ducati din proximitate” nu facea decat sa mai intretina focul nemultumirilor de tot felul. Si dupa etapa asta, in Moto3 au fost interzise, in Moto2 de la anul, iar in MotoGP continua fara nici o problema. Si de aici poanta aia dezumflata, ca devin chiar obligatorii.

12994580_2018541755037850_3945535686817955409_n

Printr-o ciudata schema, din ciclul “viata bate filmul”, la Jerez, unde a avut loc ultima etapa din MotoGP, alaturi de Ducati, Honda si Yamaha, alte doua echipe au intrat in “lumea buna” a purtatorilor de eleroane: Suzuki si Aprilia.

Suzuki, pana cand vor izbandi modelul perfect si infailibil pe care-l tot promit sarmanului Maverick Vinales, au infipt niste eleroane in motocicletele echipei si gata, sunt inaripati. Cu un stil care aminteste foarte mult de eleroanele din F1, noile aripioare ale Suzuki nu sunt nici asa agresive ca cele zburlite ale celor de la Ducati si au parut si mai de folos, daca aruncam un ochi pe tabloul rezultatelor.

13082599_871151949661665_5820198431777513650_n

Deocamdata nu s-a vorbit in interviuri despre eleroanele de la Suzuki Ecstar, caci altele sunt prioritatile jurnalistilor, cum ar fi viitorul lui Vinales, dar probabil ca la prima ocazie vom afla in ce masura acestea au influentat concret, pozitiv sau nu, clasarea satisfacatoare a pilotilor.

Dar nu numai Suzuki s-au inaripat. Se vorbea de pe la Austin despre iminentele update-uri pe care motocicletele Aprilia le vor suferi si a fost cumva o surpriza aparitia aripioarelor, in conditiile in care era vorba de motor, de frane, de sasiu chiar.

article-marc-marquez-alerones-comision-seguridad-5706c2a668ce9

Concluzia e ca: vedeti mai baieti ca se poate si cu eleroane de bun-simt? Baietii de la Ducati, fireste, ca doar un eleron Ducati a fost vazut in Argentina ca incerca sa se stabileasca in spatele incercat al lui Marquez.

Prince a murit in urma cu cateva zile si, fara sa fiu vreun mare (sau chiar mic) fan, deplang intr-o oarecare masura disparitia unui extrem de talentat muzician, o forta a muzicii, in special la sfarsitul celui de-al douazecilea secol. Macar pentru simplul motiv ca ma ia cu capul cand vad “artistii” actuali. Dupa ce a fost anuntat decesul si a inceput obisnuita avalansa de recunostinta pe Facebook, a aparut destul de des si imaginea cu afisul Purple Rain, cea cu motocicleta. Si dupa ce am asistat la cateva discutii in contradictoriu privind marca ei, am lasat-o balta. Pentru ca, da! stiam ca nu e vorba de un Harley-Davidson, chiar daca asa pare de la distanta. Si iata ca ma uitam azi pe mai multe site-uri si, intr-un mod relativ ciudat, cei de la Motofire.com tratau acelasi subiect.

purple-rain-poster

Si mi-au dat dreptate. Nu e altceva decat o Honda, nici macar vreun model la care sa se fi obosit prea mult cu customizarea, fiind un standard 1981 Honda CM400A, cu motor de 395cc, bicilindric, racit cu aer, cu o cutie automata cu doua viteze si destul de buna alegere pentru un tip deloc inalt, fiind recunoscut ca fiind un model entry-level cu saua joasa si ghidon accesibil. Sincer, nu am stiut exact ca e vorba de o Honda, cu atat mai putin acest model, insa am stiut ca nu e Harley.

Rotile au fost de asemenea modificate, insa maruntaiele motocicletei au ramas intacte. Dar ce-i cu carena aia? Pai vine, cica, de la un model clasic 1970’s Vetter Windjammer.

honda-cm400a-2-600x464

Care e concluzia, deci? Ca sa ai o motocicleta spectaculoasa (si Prince a fost un artist destul de flamboaiant, nu se situa tocmai in zona minimalismului), reteta e ca in primul rand sa ai un customer spectaculos, care sa stie ca nu mereu iti trebuie cine stie ce donor luxuriant.

Jorge, la Ducati ai plecat / Pre multi i-ai cam incurcat… – etapa pe declaratii si interviuri

Intai au fost zvonurile, apoi a venit confirmarea, s-a asternut tacerea pentru o zi, doua, dupa care au inceput sa se macine stiri dupa stiri, zvonuri, declaratii. Si bineinteles, situatia ramane incalcita, chiar daca la un moment dat, colportorii de zvonuri o descurcasera. Da, despre viata in MotoGP dupa anuntul trecerii din 2017 a lui Lorenzo de la Yamaha, la Ducati vorbeam. Cel de la inceputul saptamanii.

S-a vorbit o gramada, chiar inainte de comunicatul celor doi producatori Yamaha si Ducati despre transfer, cu privire la eventuala structura a grilei din 2017. Vinales pleaca de la Suzuki, ca sa ii ia locul lui Lorenzo la Yamaha, la Suzuki pleaca cei doi piloti de la Ducati, ori numai unul dintre ei, in cazul in care Stoner insista sa nu mai piloteze in MotoGP, altfel decat in teste.

MotoGp+of+Qatar+Free+Practice+e7IB81dpi1Yx

De fapt, lucrurile apar neclarificate in mare masura si speculatiile de mai sus se bazeaza pe ceva foarte subtire si nesigur. Dar sa luam cateva dintre declaratiile din aceste zile si sa incercam sa le decodificam.

1. Gigi Dall’Igna (Ducati Team Manager): “Yamaha nu l-a facut sa se simta deloc bine pe Lorenzo, s-a simtit ca un peste scos din apa”. Tehnic, Lorenzo are un contract valabil pana la 31 decembrie 2016 cu Yamaha si mai mult ca sigur ca nu are voie sa dea nimic din casa, sa vorbeasca de rau constructorul, echipa, etc. Dar prietenul sau Dall’Igna, nu are nici o obligatie contractuala in acest sens si poate sa spuna ce doreste (sau aproape). Si atunci, de ce nu?

gigi-dalligna-profile-01

Este foarte adevarat ca, asa cum am mai scris pe aici, una dintre marile probleme ale lui Lorenzo la Yamaha a fost traitul in umbra colegului Rossi, inclusiv atunci cand a castigat titlul mondial. Probabil ca daca va castiga si in 2016 titlul, spaniolul il va considera doar o intrare in palmares, eventual ceva reactii orgolioase la adresa lui Rossi sau a cui mai are ceva de impartit cu el. Deci, stricarea definitiva a atmosferei in echipa (sau cum s-o numi, caci semantic nu e cazul) nu ar aduce ceva nou. In schimb, poate sa ajute cumva o echipa Ducati.

2. Jorge Lorenzo: “Simteam nevoia de o schimbare, de noi provocari in cariera mea, stabilirea unor noi obiective, care sa-mi mentina nivelul ambitiei la maxim”. Cam asa ar fi declarat spaniolul dupa o suspecta (dar cumva justificabila tacere). Sigur, imediat s-a grabit sa-si exprime recunostinta fata de Yamaha, in frazele urmatoare, insa a parut destul de stanjenitor. De fapt, e vorba de atmosfera. Nu stiu ce sa inteleg si ce ati intelege din cele spuse, in conditiile in care Lorenzo e campionul in prezent, ce ar trebui sa mai castige sau sa arate? Da, exista o galerie restransa de 5 piloti care au castigat titluri cu echipe diferite, ar fi loc si pentru al saselea, insa mai departe ce? Nu, e clar ca e ceva putred in echipa Yamaha si am mai vorbit despre asta.

Uwm8Fz1

3. Claudio Domenicali (Ducati CEO): “Nu ar fi ok sa avem trei sloturi in echipa, cu cei doi Andrea si Lorenzo?” Ma rog, declaratia a sunat un pic altfel, insa cam asta ar fi intelesul. In deschiderea festivitatilor prilejuite de cea de-a 90-a aniversare a Ducati, marele boss a suspinat din greu amintind ca italienii nu au mai castigat vreo cursa de pe vremea lui Stoner, ba chiar si mai greut cu podiumul, iar acum are de ales dintre patru piloti de exceptie. Daca Stoner nu vrea revenirea in cursele MotoGP, raman trei, adica trebuie sa se aleaga dintre cei doi Andrea ca sa faca echipa cu Lorenzo. Ce-am inteles de aici (si dintr-o alta declaratie, de mai jos)? Plecarea celor doi Andrea de la Ducati, eventual catre Suzuki Ecstar, nu e deloc luata in calcul. E doar o eventualitate si aia vaga. Mai inteleg ca lui Domenicali i-ar surade ca Ducati sa aiba trei piloti. Deocamdata, nu se poate, regulamentele competitiei limiteaza la doi. Sigur, exista varianta unei echipe-satelit, dar oricare dintre Dovi sau Iannone ar privi o astfel de mutare ca un regres, ca si cum ai trimite o vedeta dintr-o echipa destul de buna de fotbal sa joace la echipa a doua.

Claudio_Domenicali_Standard_01_634x357_1_634x357

Ca sa nu mai spun ca declaratia glumeata a boss-ului Ducati ar da si ceva apa la moara nemultumitilor care considera ca sezonul 2016 MotoGP a fost croit pe “masurile” companiei din Borgo Panigale. Va amintiti: soft-ul cel nou si unitar e prietenos pentru Ducati, noile motociclete Ducati GP16 sunt niste forte, anvelopele Michelin nu sunt proprii unor dezvoltari de putere pentru acestea, asa ca se fac reguli noi in timpul jocului (episodul Austin) si tot asa. Ce-ar fi sa fie si un al treilea pilot la echipele de fabrica, doar ca asa a glumit Domenicali?

4. Gigi Dall’Igna, din nou: “Imediat inainte sau dupa 3-5 iunie, data la care va avea loc etapa Catalunya Grand Prix at Barcelona, va trebui sa facem o alegere intre Dovizioso si Iannone”. Seful echipei Ducati sustine ca are in fata o alegere grea, deoarece are doi piloti valorosi, cu care are relatii foarte bune, insa nu vrea sa mai auda scuze, in conditiile in care, dupa cum am aratat, nici o cursa castigata si podiumuri destul de rare, din era Casey Stoner.

Stoner-Test-Duta-Ducati-2016

Inseamna asta oare ca asteapta sa vada macar podiumurile ocupate, daca nu chiar cel putin o cursa castigata in cele trei etape ramase pana la acest termen limita, incluzand una dintre etape chiar in Italia? Teoretic da, practic nu, deoarce cred ca alegerea e facuta. Si aici nu ne rezumam exclusiv la o alegere a lui Dall’Igna, ci si de o decizie si aranjamentele aferente ale celor doi Andrea. Caci venirea lui Lorenzo la Ducati sigur i-a alarmat si i-a facut sa-si ia masurile de precautie. Indiferent despre cine e vorba. Iannone a avut o prestatie relativ buna in sezonul trecut, desi cam lipsita de rezultate. Anul acesta a facut o cursa buna, in celelalte doua facand nazbatii. Dovizioso s-a luptat tot anul trecut cu o motocicleta pe care n-a inteles-o, in primele trei etape ale acestui sezon a obtinut un podium si a fost scos din lupta de doua ori, o data chiar de colegul sau, in conditiile in care a aratat un potential imens. Mai e vorba de palmares, insa cand sunt bani la mijloc, conteaza rezultatele de acum, nu cele de altadata. Asa ca, in conditiile in care nu s-a auzit nimic consistent despre vreo intelegere a vreunuia dintre cei doi Andrea cu alte echipe, sansele se impart egal. Aparent, desigur…

PA1885464.0008

Oricum, cel mai vehiculat zvon ar fi ca pleaca amandoi, nu pare prea fundamentat. Ba chiar episodul in care, desi cu podiumul asigurat, cei doi piloti Ducati s-au luptat pe viata si pe moarte in finalul cursei din Argentina si Iannone a intrat in Dovizioso, arata ca fiecare avea ceva de demonstrat conducerii. Cel putin asa inteleg eu.

5. Maverick Viñales (pilot Suzuki Ecstar): “Imi doresc sa fiu campion in MotoGP, in urmatorii doi, trei ani”. Declaratia absolut normala si logica, caci aratati-mi mie pilotul care concureaza doar ca sa-l vada prietenii la televizor, poate sa ascunda mai multe lucruri decat la prima vedere, mai ales in intreg contextul de care am vorbit pana acum. Stim prea bine ca numele sau a fost vehiculat ca inlocuitor al lui Lorenzo in Movistar Yamaha. Ba chiar Rossi a spus, nu odata, ca reprezinta unul dintre cei mai de viitor piloti care concureaza in MotoGP. Iar pustiul catalan de 21 de ani simte ca poate mai mult. Sezonul trecut s-a luptat cu frustrarea de a nu avea o motocicleta competitiva si nici acum nu simte ca are ce-i trebuie in proportie de 100%.

this-is-how-maverick-looks-in-suzuki-blue

La Suzuki, numai trepidatii. Boss-ul echipei David Brivio spune: “Il asteptam (pe Vinales) sa se decida si sa ne spuna ce vrea sa faca. Prioritatea, bineinteles, este sa-l tinem la noi. Intreaga fabrica Suzuki lucreaza pentru el, dorindu-si sa ramana”. Interesant, deoarece se auzise ca exista niste clauze contractuale cam in favoarea Suzuki, ce-l cam stanjenesc sa faca pasul intr-o alta directie. Pe de alta parte, Maverick in multiplele interviuri si declaratii sustine ca se afla cu echipa sa si cu motocicleta pe care o piloteaza intr-un stadiu competitiv (si asa si este), insa e nevoie de ceva si mai performant. Sa fie vorba de o motocicleta Yamaha? Poate da, poate nu. Vinales a aratat lucruri frumoase in testari si chiar in antrenamente si calificarile primelor etape, insa in cursa decisiva a obtinut a cincea si a patra pozitie. Sa fie vorba si de nevoia unui psihic mai puternic? Vom vedea in urmatoarele etape. In orice caz, daca e asa cum sustine Brivio, presiunea unei decizii contra-cronometru nu e pe el.

PA1890305.0008

Cam astea ar fi declaratiile ultimelor zile si cam ce inseamna ele traduse, dincolo de diplomatia impusa. Adica, situatia e departe de a fi limpede, iar lucrurile sunt incurcate. Probabil ca unele se vor lamuri, ca altele, clare acum, sa se complice. Voi reveni in viitor, pe masura ce in lumea MotoGP se vor mai produce schimbari interesante, intrigante sau notabile.

Polaris Rampage pare sa fie vehiculul (amfibiu, inclusiv) suprem in off-road!

Chiar daca se ocupa de producerea de motociclete, ATV-uri, UTV-uri, snowmobile, skijet-uri si altele asemenea, constructorii majori din aceasta industrie se ocupa si de lucruri mai serioase, ca sa zic asa, cum ar fi constructia de motoare pentru nave (Kawasaki) sau avioane (BRP), ori furnizeaza produse pentru unitatile armate.

Sigur ca exista multe domenii in care vehiculele powersports isi pot arata utilitatea, dincolo de segmentul recreiational pe care-l vedem la tot pasul, insa am vazut recent ce inseamna redefinirea sintagmei all-terrain vehicle (de la baza acronimului ATV, insa cu aplicare mai larga in privinta vehiculelor). E vorba de un prototip pus la punct de producatorul american Polaris Industries, denumit Rampage si cred ca e cel mai impresionant lucru vazut in ultima vreme.

262284_15

Prototipul Rampage pare a fi vehiculul suprem, care poate domina orice teren, poate sa se descurce in apa, poate sa reziste in conditii extreme. De fapt, cu asta ar fi trebuit sa incep, caci acest vehicul cu infatisare post-apocaliptica, ce pare desprins din seria Mad Max, a fost creat si dezvoltat in vederea sprijinirii activitatii armatei canadiene implicate in Operatiunea Nunalivut.

Polaris-Rampage-2-671x412

Nunalivut reprezinta o operatiune care se efectueaza din 2007 in nordul Canadei de catre fortele de aparare canadiene care are ca obiectiv: re-afirmarea suveranitatii Canadei in regiunile nordice (de fapt, se cauta daca apar intrusi in zonele nordice si nu chiar la ceva colonii nomade eschimose se refera), demonstreaza capacitatea de operare in mediul de iarna aspra din zonele indepartate arctice si sporeste capacitatea de raspuns la orice situatie intervenita in acele zone. In plus, permite asigurarea unui sprijin in cercetarea stiintifica, precum si interoperabilitatea cu fortele militare aliate, ori alte institutii guvernamentale canadiene.

Asadar, Polaris a dezvoltat acest prototip care sa poata hoinari prin tinuturile considerate ca printre cele mai vitrege din lume, sa faca fata tuturor provocarilor oferite de Mama Natura in cele mai rele perioade ale sale si sa o poate face pe orice teren, in orice anotimp, sa o faca in mediu uscat (inghetat, acoperit cu zapada sau nu) sau in apa.

Polaris-Rampage-Water-671x400

Bun, am lamurit cadrul, vedem imaginile, numai ca de abia acum, cu atentia captata pe de-a intregul, incep intrebarile serioase. Despre ce specificatii tehnice de mare exceptie e vorba? Cum se propulseaza in apa, vorbind de ape in care nu mai ajuta senilele, ce putere dezvolta si ce motoare foloseste (caci pare ca nu se bazeaza doar intr-un motor)? Polaris nu a raspuns la solicitarile despre detalii decat intr-un mod generalist “e un vehicul prototip, in dezvoltare, in continuare cautam metode de manevrabilitate in apa adanca. Deocamdata senilele asigura directia si propulsia inainte-inapoi in teren solid”. Cam atat.

Polaris-Rampage-Bank-671x431

O alta intrebare care apare ar fi aceea daca va exista si un model de productie, care sa se gaseasca in comert, desi cred ca e clar pentru toata lumea ca ar costa o avere. Insa ar fi undeva in fruntea topului vehiculelor pe care am vrea sa le conducem, macar o data in viata.

Ceea ce e ciudat, insa, e ca apare un Polaris Rampage pe un site japonez si ar fi de vanzare. Si culmea! apar si ceva specificatii tehnice. Astfel, un motor (doar unul!) Polaris Prostar 1000 de 999cc, dezvolta 110 cp, are un rezervor extrem de generos (altfel, cum?) de 75,5 litri si o greutate de (doar!) 454 kg. In rest, idiograme japoneze si intelege cine poate. Chiar, pentru cine stie japoneza, am sa pun si site-ul si poate ne lamureste si in alte privinte. http://www.whitehouse.co.jp/wha/rampage/

rampage

Foarte confuza situatie, in conditiile in care pe site-ul Polaris nu exista absolut nici o informatie. Nici macar una! O sa urmaresc daca apar ceva noutati, sper ca nu pe Motorcars.jp ca pana acum si am sa le destainui.

main

E oficial: colaborarea dintre Lorenzo si Yamaha va inceta la sfarsitul acestui an, spaniolul a semnat cu Ducati

Tocmai incercam sa pun in ordine cateva idei despre motivele pentru care vad necesara parasirea echipei Yamaha a campionului mondial en-titre Jorge Lorenzo, cand bang! stire de luni dupa-amiaza: e oficial, Lorenzo a trecut la Ducati.

Nu, nu a deschis gura Lorenzo, nu s-a dat verde din Bologna sa se vorbeasca despre noul contract, ci pur si simplu Yamaha Motor Co., Ltd. a emis un comunicat prin care anunta ca nu va continua colaborarea cu spaniolul, dupa sfarsitul acestui sezon si ca el isi va vedea de treaba la o alta echipa.

041416-top-10-lorenzo-ducati-07-legacy-leap-633x517

Evident, multumim pentru cele trei campionate mondiale castigate (2010, 2012, 2015), pentru cele 41 de curse castigate si pentru ca a fost pe podium de 99 de ori din 141 de aparitii la grila de start. Uram pilotului succes, viata frumoasa etc. etc. La nu mai mult de doua ore de la comunicatul Yamaha, a venit si un mai lapidar comunicat de la Ducati: “Ducati anunta ca a ajuns la un acord cu Jorge Lorenzo, prin care pilotul spaniol va participa in MotoGP sezoanele 2017 si 2018 la bordul unui Ducati Desmosedici.”

Nimic despre cele 24 milioane de euro pe care ar urma sa le primeasca in decursul celor 2 ani, nimic despre cui ii ia locul, nimic despre cine ii va lua locul. Ma rog, Yamaha si-a facut datoria, la fel si Ducati, telenovela incheiata. Oricum, a fost unul dintre secretele cele mai prost gestionate, la modul ca lumea era nevricoasa deja cu privire la acest subiect, asteptand numai ca ziua sa vina odata.

Sigur, multe webzine-uri si-au facut datoria, scriind verzi si uscate si aproape zilnic si acum o sa ma enerveze si mai tare, cand or sa spuna “v-am spus eu ca…?” Da, nu e ca si cand toata lumea stia despre plecarea lui Lorenzo si vai! ce alta directie oare va apuca? Da, bine, lasati…

041416-top-10-lorenzo-ducati-01-rossi

Si acum sa ma intorc la ce vroiam sa scriu initial: motivele pentru care pare mai mult decat evident ca Lorenzo va parasi Yamaha in toamna.

In primul rand, Ducati il vrea foarte mult, exagerat de insistent. Nu e prima oara cand il curteaza italienii pe J-Lo, insa se pare ca acum au mult mai multe argumente. Vreo 24 de milioane, plus vreo 4-5 in plus. Cum ar fi ca in sfarsit, se pare ca au o motocicleta care poate sa concureze cu M1 si cu RC213V. Apoi, CV-ul lui Lorenzo nu-i de colea, il cam recomanda rezultatele, titlurile, podiumurile, basca ceva recorduri. Ducati a inteles ca nu exista foarte multe sperante in privinta celor doi Andrea. Unul dintre ei e tanar si nu foarte experimentat, desi muncitor, celalalt nu a reusit un an sa se inteleaga cu motocicleta sa, iar in acest an a cam fost lovit de ghinion. Si da, e normal ca toata povestea cu Lorenzo sa se rasfranga asupra celor doi inca piloti Desmo, nu e ok cand auzi ca vei fi dat afara (mai mult sau mai putin), iar ala de-ti ia locul va castiga enorm. S-a vorbit ca viitorul celor doi Andrea va fi Suzuki Ecstar, in conditiile in care Vinales va fi inlocuitorul lui Lorenzo, la Yamaha. Sa vedem…

Jorge-Lorenzo-Motogp-Movistar-2014-Wallpaper-Background

In al doilea rand, si in anii in care a castigat titlul mondial, se facea cum se facea si tot despre Rossi se vorbea mai mult. Lorenzo nu e un tip cu orgolii imense si dorinta imensa de a fi mereu in reflectoare, dar nu e confortabil pentru el sa fie “astaaa, cum ii spuneeee, colegul de echipa al lui Rossi” ani de zile. Nu se stie cu cine va face pereche inca la Ducati (caci varianta Casey Stoner nu e tocmai batuta in cuie), insa macar ca au dat un camion de bani sa-l aiba, si tot va Lorenzo fi in centrul atentiei, in extenuante campanii de imagine (si bani).

Vorbim de bani? Pai da, caci Lorenzo va simti cu siguranta ce diferenta va fi in conturi, fata de pana acum, desi nu e un pilot prost platit. Insa zvonurile din jurul transferului au ajuns sa arunce sume ametitoare (am citit undeva si despre 20 milioane de euro pe an, ba chiar aia 24 se vorbeau ca ar fi pe un an, nu pe ambele sezoane). Parerea mea e ca si daca ar fi vorba de 12 milioane pe an, ar fi oricum extrem de mult. La care se vor mai adauga ceva contracte de publicitate, ceva sponsori. In fine, nu il deplangem pe J-Lo.bbc1046b2ed9abbb87ed137fe10187f1

Apoi, tendinta de a fi idolatrizat, asa cum se intampla cand pilotii se retrag, nu isi are suport real, atata timp cat din echipa face parte Rossi (si va mai face pana in 2018). Cam despre ce am zis mai sus e vorba in acest caz. Din fericire pentru el, singurul idolatrizat la Ducati e Casey Stoner. Daca australianul se va decide sa concureze in echipa, probabil ca nimic nou pentru Lorenzo, daca nu, atunci are accesul neingradit la nemurire. Desi statuia lui va fi mai mica decat a lui Stoner, clar.

Fie ca-l va avea coleg de echipa, fie ca-l va avea consultant si pilot de testari, Lorenzo trebuie sa profite de experienta si inteligenta australianului. Mai ales ca dupa plecarea de la Honda, a inceput sa retraiasca. Stoner a parut ca in timpul petrecut la Honda, a fost minimalizat, in special de orgoliul imens al lui Marquez. Atunci cand, anul trecut, cei de la Repsol Honda au schimbat sasiul cu cel al modelului 2014 si imediat au aparut si rezultatele, de fapt a fost ideea australianului. Marquez a avut grija sa spuna doar “inginerii nostri”. In fine, Lorenzo fiind din alt aluat, mai mult ca sigur ca va putea lucra de minune cu Stoner, indiferent in ce postura ar fi acesta.

In 2016 Ducati se lauda cu un model pe cinste, foarte rapid, iar lui Lorenzo ii place viteza enorm (ma rog, carui pilot de motociclete nu-i place?). In acest an, Yamaha M1 e cea mai inceata dintre Big 3 (Honda, Ducati, Yamaha), deci concluzia vine singura.

Un alt motiv pentru care Lorenzo a facut o alegere inspirata il reprezinta Gigi Dall’igna. El este mastermind-ul care a reusit sa aduca Aprilia in super-forma in WSBK, el este cel care a venit cu curaj la Ducati intr-o perioada in care parca acolo era zona crepusculara si a devenit motorul reinvierii Ducati in MotoGP, el este cel care a avut un cuvant greu in alegerea lui Lorenzo si poate trebuia sa incep cu asta: cei doi sunt buni prieteni.

041416-top-10-lorenzo-ducati-02-gigi-dall-igna-633x407

Convietuirea cu Rossi intrase intr-o era a dramatismului, mai ales dupa ce s-a intamplat in sezonul trecut. Culmea e ca in prima faza a evenimentelor din 2015, Rossi a avut ceva de impartit cu Marquez, deoarece ii era greu sa conceapa ca cineva poate sa faca jocurile pentru altcineva, ca el sa aiba de suferit. Numai ca in debutul sezonului s-a vazut ca nu-i deloc liniste in Movistar Yamaha, din nou au lucit sabiile scoase din teaca. Sigur, viata in echipa asta va fi interesant de urmarit si mai departe, insa macar acum nu se mai mimeaza interesul comun si de echipa. Culmea e ca recent, Rossi a fost surprins ca schimba relaxat si zambitor niste cuvinte cu Marquez, iar ceva-mi spune ca cel mai sifonat din povestea asta va fi chiar J-Lo.

In consecinta, lucrurile s-au lamurit in privinta lui Lorenzo, de am putea spune: “OK, lucrurile sunt clarificate acum, mai pilotam si noi ceva anul asta?” Sa vedem ce ne mai rezerva viitorul in MotoGP.

Cu snowmobilul prin sufragerie sau realitatea virtuala in varianta powersport!

Am mai spus-o (cred) ca ma innebunesc dupa device-uri, gadget-uri si alte jucarii pentru copiii mari, asa cum suntem noi barbatii. Nu fac afirmatii misogine si exclusiviste, ca in ultima vreme am vazut destule domnisoare si doamne cu preocupari in sensul asta. Asadar, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, va prezint Sekonride, simulatorul powersports conectat la realitate virtuala. Asezati-va bine in scaun, ca vorbim despre un device deosebit si asta cand tace vocea aia insistenta din cap: “Vreau! Vreau! Vreau!”. S-o luam incet si pe rand.

Ce e Sekonride si ce vrea el de la noi sau invers?

Oculus_Rift_-_Developer_Version_-_Back_and_Control_Box

Sekonride reprezinta un simulator de vehicul powersport proiectat sa fie asociat cu un set de casti de realitate virtuala, precum Oculus Rift sau HTC Vive. Cu acest simulator pot sa trag o plimbare cu orice vehicul de acest gen imi doresc, ATV, skijet, snowmobil, triciclu oricand vreau, oriunde (adica in decoruri reale sau nu), impreuna cu prietenii mei dementi (daca sunt conectati si ei, fireste, daca nu, ii port in gand cat ma distrez) si asta de acasa, din sufragerie, fara emisii poluante, fara zgomot (exterior, fireste, ca in casti trebuie sa uruie motoarele) si mai ales cat vreau. E drept, nu vor fi aceleasi senzatii ca in realitate, insa ma multumesc cu ce am si gata!

ocuculusrift-couv

Despre ce background vorbim, de fapt?

Realitatea virtuala vine in acest an navalnic, saloanele din domeniu care au avut loc deja, in frunte cu celebrul CES din Las Vegas, de la inceputul anului, au dat o idee destul de realista in ceea ce priveste stadiul in care s-a ajuns cu realitatea virtuala. Foarte departe, va zic eu. Iar aceste simulatoare de vehicule cuplate cu dispozitivele avansate de realitate virtuala au un urias potential pe piata inca de acum, cand nu sunt foarte multe variante, daramite peste niste ani. In particular, iubitorii de powersports, oricare ar fi vehiculul pe care il indragesc, nu prea stiu sa aiba o alta varianta, in afara de Sekonride. Ideea e ca, aparent ceea ce fac aici ar trebui pedepsit sever, insa exista o multitudine de fani pe care programul de munca, familia, alte obligatii ii impiedica sa-si satisfaca bestia avida de aventura in mod real si pot sa-si ia o portie virtuala si falsa, dar sanatoasa de adrenalina si prin intermediul Sekonride.

A woman checks a pair of Vive Virtual Reality goggles, produced by Taiwan's HTC, during the Gamescom 2015 fair in Cologne, Germany August 5, 2015. The Gamescom convention, Europe's largest video games trade fair, runs from August 5 to August 9. REUTERS/Kai Pfaffenbach - RTX1N5FQ

Cum functioneaza concret “amagirea”?

Pentru a conceptualiza imaginile Sekonride, designerul slovac Jan Bujnak a proiectat un tip neutru de masina (in sens larg acest termen, nu de automobil, v-ati prins), insa cumparatorul poate opta pentru un anumit tip de vehicul si configuratia plus ergonomia aferente: snowmobil, skijet, ATV/UTV, trike, iar simulatorul poate fi usor construit din componente powersports pre-existente.

Astfel, de exemplu as alege un prototip care are la baza un model fabricat de BRP (Ski-Doo, Sea-Doo, Can-Am, Spyder), se renunta la componentele mecanice care nu sunt necesare, adica rezervorul, motorul, cutia de aer, rotile (ne jucam in casa, tot pe loc, pe loc, pe loc, n-ati uitat, nu?), schiurile, senilele si cu restul (adica sasiul, carenajul, ghidonul etc.) se construieste simulatorul.

VRATV2

Apoi simulatorul va primi patru elemente de actionare a “vehiculului” sus, jos, rulare si inclinare, utilizand de exemplu tehnologia D-BOX care dezvolta ansamblul ce se monteaza dedesubt. D-BOX fac deja tot soiul de componente pentru simulatoare auto, de zbor, de aparare si au expertiza necesara de integrare a elementelor de actionare. In plus, le au disponibile intr-o retea destul de bine pusa la punct si ma pot ajuta sa-mi fac jucaria, de la sfaturi si consiliere, daca sunt abil si priceput, la integrarea propriu-zisa, daca am in dotare doua maini stangi.

dbox-simulator-actuators-700x700

In privinta software-ului, creatorul de lumi diferite si senzatii tari ar putea proveni de la companii precum UBISOFT sau Valve, jucatorii majori din industria jocurilor, la fel de bine ca Linden Labs, care construieste din greu acum lumi virtuale. Acesti creatori de continut ar putea integra simulatoare Sekonride in jocurile lor, la randul lor, atunci cand vor sa utilizeze astfel de vehicule in viitoarele jocuri.

Ubersoft-VR-games

De ce ne-am juca asa ceva?

Admit ca e o intrebare stupida. Dar am pus-o tip capcana. Din ce-am povestit mai sus, investitia nu e una oarecare, cred ca v-ati dat seama. Componentele simulatorului, componentele de dinamica, software-ul aferent, castile, inseamna o movilita de bani, deloc neglijabila. La un moment dat, fara sa am liste in fata, as banui ca s-ar ajunge aproape de costurile unui vehicul real sau ar depasi? Nu-mi dau seama inca. Problema insa se pune in alti termeni. Deocamdata realitatea virtuala si astfel de simulatoare abia au depasit faza de pionerat, incep sa inmugureasca deja. E normal ca preturile sa fie ridicate. In cativa ani, insa, vor deveni mult mai accesibile si atunci ma gandesc ca renteaza.

Rumor-MS-Buys-Linden-Lab

Altfel spus, sa zicem ca au venit niste prieteni si sunt cam satui de aceleasi jocuri pe diferite console. Ca o gazda buna, o sa propuneti o cursa pe Nil, cu skijet-ul, o intrecere in Siberia cu snowmobilul sau o aventura extrema cu ATV-ul prin formatiunea Noctis Labyrinthus de pe Marte (fara grija lipsei de oxigen sau a neintoarcerii la timp, pentru cina). Cu siguranta, se va vorbi de serile la dumneavoastra multa vreme (pana isi mai achizitoneaza un prieten Sekonride, probabil) si evantaiul de posibilitati ar fi nelimitat.

2016-can-am-spyder-f3-2_600x0w

Insa asta ar fi aspectul de distractie in particular, ce-ati zice de ceva mai profesional? De exemplu, ati citit aici peste ceva timp ca e pe punctul sa apara modelul preferat de Spyder 2020 si ar cam fi timpul sa-l schimbati pe cel 2016, pe care-l aveti. Fuga la dealer, sus pe simulator si testam noul model in fel si chip, fara grija de a face cine stie ce pagube. Aici ar fi un moment in care insisi producatorii ar fi interesati in productia Sekonride, macar prin oferte pentru componente speciale destinate simulatorului.

Si oportunitati sunt destule. De aceea intervine intrebarea nu daca exista o piata pentru simulatoare powersports, ci mai degraba cine vor fi aceia care vor profita mai intai si in ce masura?

Test New

Evident, ar exista o serie de argumente “pro”: se economiseste timp, se economisesc bani, se pot explora orice lume reala sau fantezista, in care cu greu sau niciodata nu se va ajunge, fun-ul, disponibilitatea si posibilitatea de a avea un “garaj” plin de multe tipuri de vehicule powersports. Sigur ca da, argumentul “contra” este unul singur si foarte puternic: oricat de fidela in reprezentari si senzatii, realitatea virtuala nu va bate realitatea. Dar Sekonride in nici un caz nu e de ignorat numai de aceea.

Cine e “de vina” pentru Sekonride?

jan-bujnak

Am spus mai sus, un slovac, pe numele sau Jan Bujnak, un designer industrial, absolventul Academiei de Arte Plastice si Design in Bratislava si care acum lucreaza ca freelancer. Din mintea si mainile sale au iesit cateva concepte interesante, un hovercraft Typhonpersonal sau un snomobil bazat pe hidrogen, numit Wemotaci.

wemotaci_001

Daca acest concept va prinde, si nu vad de ce nu ar face-o, ramane de vazut, insa eu raman la ideea fixa din capul meu, de care vorbeam la inceput: Vreau! Vreau! Vreau!

Radiografie MotoGP: Captain America, RC213V “Phoenix”, trante pe pista, secrete rasuflate si multe altele

Daca duminica seara s-a dovedit ca exista un singur raspuns la intrebarea “Cine-l poate bate pe Marquez in Texas” si acesta este simplu si sec: “Nimeni!”, iar cursa a fost aproape fara istoric (sigur, cautand un etalon al spectaculosului, sa o comparam), nu inseamna ca nu exista cateva aspecte care au ramas neelucidate. Sau care nu au fost barfite.

De exemplu, ce s-a intamplat cu Captain America si corelativ, cu colegul Pedrosa? La ce ma refer? Pai sezonul 2015 a fost unul teribil din punctul de vedere al controlului motocicletei RC213V de catre Marquez, cu enorma putere, de necontrolat nici macar de sistemul de franare. In timpul asta, Pedrosa vine dupa o interventie chirurgicala la bratul drept si reuseste sa detina controlul rachetei sale, fara sa puna in pericol prea tare pe cei ce se luptau pentru titlu.

marquez-saya-suka-balapan-gaya-koboi-amerika-yzf

Nu mai insist, problemele au fost multiple, complexe, a trebuit sa se recurga la sasiul modelului 2014 si alte idei si solutii paleative. Apoi sezonul s-a terminat, modelul 2016 a sosit, insa problemele s-au amplificat: s-a trecut la noile anvelope si la noul software care controleaza unitar electronicele de pe toate modelele din concurs. Dureri de cap, insomnii, nervi si frustrare. Lucrurile aratau foarte prost si nici macar de strategie adormitoare nu puteai sa-i banuiesti pe Marquez si Pedrosa, cand cu zambete mov-otravite spuneau “mai avem de munca, parca se leaga ceva”.

Apoi au urmat trei podiumuri, un loc trei si doua varfuri si deocamdata Marquez apare cel mai constant pilot din MotoGP (poate ar fi fost si Dovizioso, dar saracul a tot fost trantit), care nu a alunecat, nu a cazut, nu a acrosat sau a fost acrosat. Ce sa fie, ce sa fie?

Dupa zvonuri, se pare ca intre ultima testare oficiala si runda inaugurala, ambele avand loc in Qatar, a fost gasita formula minune si aia se numeste ca motorul V4 de 90 grade 2016 Honda RC213V e imaginea in oglinda a versiunii de anul trecut, cu arborele cotit infiletat in directie opusa. Acest lucru, de neinteles pana acum de ce s-a mers altfel, aduce Honda in randul lumii, langa Yamaha, Ducati si Suzuki. Asadar, Honda s-a luat dupa Ducati, largind unghiul V-ului pana la un unghi perfect de 90 de grade.

MotoGP-Austin-2016-Marc-Marquez

Printre alte avantaje giroscopice, acest lucru inseamna ca reactia de cuplu, in timpul acceleratiei, tinde sa tina motocicleta lipita de asfalt si rezistand wheelie-ului. Pe de alta parte, o parghie de decelerare va usura roata fata in timpul franarii si intrarii in viraje. Adica acolo unde era punctul nevralgic pana acum.

Marquez a desconspirat “micul” secret printre dinti, intr-una dintre interventii, insa nimeni n-a facut pe atunci legatura, bucurandu-se ca pot scrie despre frustrarile sale legate de problemele cu motocicleta, in loc sa decripteze mesajul. Astfel, el a amintit la un moment dat de o schimbare de caracter. In timpul franarii puternice in intrarea in viraj, el a spus jurnalistului respectiv “trebuie sa utilizezi mai mult un stil Yamaha, mergi in deschiderea mai larga si pregatesti iesirea din viraj. Motocicleta a fost astfel mai inceata in schimbarea de directie, insa mult mai stabila, adica fix ceea ce s-a cautat de un an incoace si au albit inginerii Honda. Inainte de cursa de la Losail, pare ca s-a jucat cu jurnalistii, privind retrospectiv. A incercat sa explice ca notoriul raspuns abrupt si violent al acceleratiei combinat cu dificultatea de reglare fina a noului software in privinta controlului POT fi atenuate si controlabile, Honda a lucrat/lucreaza pe problema si exista si piese noi deja. Lumea a inteles ca se lamenteaza deja obisnuit in ultimele discutii cu presa si ca singura necunoscuta ar fi in al catelea tur pica. De fapt, Marquez transmitea ca treburile sunt rezolvate.

hasil-race-motogp-austin-2016

Asta inseamna ca de acum, Marquez nu mai trebuie cantarit cu privirea aia: o fi in ziua cea buna, in care controleaza motocicleta, ci va trebui sa fie luat in serios. Poate singura problema sa fie cea cu anvelopele. Desi…

Desi dupa COTA, Marquez a spus ca a folosit pneu fata soft, in premiera, care confera 12-15 tururi in siguranta, apoi “vezi tu”. Si a iesit bine. Insa pneurile Michelin sunt de cosmar pentru majoritatea celorlalti piloti. Lorenzo, care a cazut in Argentina, declara dupa Austin: “Cu pneurile Michelin poti sa cazi in orice moment. Trebuie să incerci sa salvezi ce poti atunci cand nu e posibil sa castigi o cursa.” Rossi la fel, desi a avut mai mari probleme cu ambreiajul, a cazut pentru ca pneurile nu i-au oferit suficienta siguranta. Si lista plangerilor e atat de lunga, incat se aude sughitul celor de la Michelin din Peninsula Arabiei pana in Pampas si din Texas pana in Andaluzia.

Rossi-tergelincir-keras-MotoGP-Austin-2016

Ne oprim putin asupra celui mai prost secret pastrat in MotoGP din ultima buna vreme: mutarea lui Jorge Lorenzo la Ducati, incepand din sezonul urmator. O serie de webzine au trecut de la “Ducati a obtinut un acord verbal din partea lui Lorenzo” la nivelul urmator, acolo unde se stie clar ca spaniolul a si semnat, iar carnavalul onorariului pe care urmeaza sa-l primeasca, e in plina desfasurare. Unii speculeaza 12 milioane pe an, adica 24 sau 25 in cadrul contractului pe doi ani, altii o dau direct in ficat: 25 pe an. In timpul asta, se intampla urmatoarele: Lorenzo tace cu acea tacere care desconspira mai mult decat daca ar da intruna din gura, Rossi deja vine cu elicopterul la curse (ca un fiu preferat), Ducati lanseaza discret, prin ambasadorii de brand, diverse fumigene, iar in cadrul echipei Movistar, pe hartie si acolo unde conteaza, lucrurile merg foarte prost. Unii conspirationisti merg pe variante de-a dreptul rocambolesti, ca cei doi piloti se saboteaza reciproc (inca mai caut motivul constructiv si rentabil pentru care ar face-o). Iar pilotii Ducati dau o mana de ajutor mai mult sau mai putin voluntara intregii situatii.

Jorge-Lorenzo14

In orice caz, fum fara foc nu se poate, mie imi pare clar ca Lorenzo nu va mai sta la Yamaha din 2017, deoarece prapastia s-a adancit si mai mult intre el si Rossi, iar ideea de echipa, ei bine, nu e chiar fiecare pe cont propriu, bonus sabotarea reciproca. Si asta in conditiile in care Yamaha i-a pus pe masa o prelungire foarte tentanta de contract. Atat de tentanta, incat Rossi a fost nitel cam nervos intr-o conferinta de presa si a inceput sa-l intepe pe Lorenzo. Numai ca Yamaha se pare ca are planul B si poate si C, in persoana lui Vinales, care pleaca de la Suzuki, locul sau urmand sa fie luat de Iannone. Plus Dovizioso? Oricum, e frumoasa perioada asta, in care se vehiculeaza atatea variante. Iata una dintre ele, cu componenta echipelor in sezonul 2017:

Honda Repsol: Marc Marquez, Dani Pedrosa

Yamaha Movistar: Valentino Rossi, Maverick Vinales

Ducati: Jorge Lorenzo, Casey Stoner

Suzuki: Andrea Dovizioso, Andrea Iannone

Yamaha Tech 3: Pol Espargaro, Alex Rins

KTM: Bradley Smith

horarios-motogp-austin-2016-masmoto-1024x513

Sa tinem minte aceasta configuratie si sa o confruntam cu realitatea de la anul. Pare destul de competitiva, altfel.

Intre timp, Rossi a negat interesul echipei sale VR46 in constituirea unei echipe care sa concureze din 2017 in clasa regina, alaturi de Moto2 si Moto3. Au fost o groaza de zvonuri care spuneau ca Sky Racing VR46 planuieste sa intre in prima clasa, in conditiile in care exista sloturi disponibile in grila, pana la 29 aprilie, cand e data limita de trimitere la IRTA a inscrierilor.

In mod ciudat, chiar Movistar, postul spaniol de televiziune si sponsorul echipei Yamaha, a fost la baza zvonurilor, anuntand ca pe langa cele trei motociclete din categoria Moto3 si intrarea de la anul in categoria Moto2, Sky Racing VR46 isi pregateste intrarea in MotoGP.

fenati_rossi.gallery_full_top_md

A fost nevoie ca Rossi insusi, impreuna cu bossul Pablo Nieto sa intervina si sa spuna cu subiect si predicat ca nu se intentioneaza intrarea in cursa regina. Insa, s-a obtinut prin ricoseu confirmarea ca va avea loc intrarea intr-un slot al Moto2. Deci echipa se va concentra pe Moto2 si Moto3, punct.

Nu pot sa inchei fara sa fiu putin fascinat de evolutia catorva piloti, dupa trei etape. In primul rand, Andrea Dovizioso. Un an de zile i-a luat sa-si inteleaga motocicleta, apoi s-au schimbat lucrurile. Acum se intelege de minune cu ea, a ocupat podiumul la Losail, in Qatar, insa in urmatoarele doua curse a fost trantit, intai de colegul sau, cand mai aveau putin si terminau cursa, chiar pe podium amandoi, apoi in Texas, de Pedrosa. Macar Pedrosa a facut-o la inceputul cursei, nu l-a mai lasat sa viseze cum i-ar sta pe podium, cum s-ar stropi cu sampanie si si-ar face selfie-uri cu colegii de podium si fetele frumoase din staff. In orice caz, sa speram ca si-a consumat ratia de ghinion in aceste doua curse si vom vedea evolutii interesante in cursele viitoare.

motogp_luci_e_ombre_della_gara_in_texas_17967

Colegul Iannone a redevenit tanarul talentat si muncitor, ocupand locul trei la Austin, un mod de a-si cere scuze in fata unei echipe Ducati impietrite de ce i se intampla la inceputul unui sezon in care considerau ca vor rupe totul (plus micile ajutoare de care vorbesc oamenii rai). Serios, daca fiecare isi vede de treaba si in contextul furtunilor din sanul echipei Yamaha, au o mare oportunitate sa fie in prim-plan in acest sezon.

Andrea Iannone Lorenzo Will Join to Ducati - MotoGP Austin 2016

Pedrosa nu pare sa se regaseasca in acest debut de sezon. Intai, ajunge in Argentina pe locul 3, nu neaparat nemeritat, dar in orice caz absolut intamplator, intr-un concurs dement al imprejurarilor, cu regia semnata de Iannone, dupa o cursa in care a fost anonim. Fair-play, recunoaste acest lucru si o face si cu un soi de furie, blamandu-se pentru cea mai slaba cursa si admitand ca a fost extrem de norocos, poate cel mai norocos din ultimele sezoane. Nu, nu e o modestie tampita, caci lucrurile s-au vazut clar. Apoi, in primul tur din SUA intra in Dovizioso, fara sa intentioneze, insa urmarea e ca ambii abandoneaza si raman fara puncte. Imediat dupa impact, s-a vazut ca Dani regreta teribil si are mustrari de constiinta, nu atat ca a cazut, ci ca l-a scos din cursa si pe italian. Remarcabil, premiul intai cu coronita pentru un caracter deosebit. Insa va trebui sa se adune in cursele urmatoare, ca sa nu ramana doar cu coronita fair-play-ului la final, intr-un sezon in care se anunta mari pericole, chiar dincolo de echipele de fabrica.

In concluzie, e putin cam devreme sa tragem concluzii despre disputarea propriu-zisa a titlului, nu neaparat ca abia trei etape s-au scurs, ci mai ales ca lucrurile sunt foarte incalcite, contradictorii si pe alocuri contondente in afara pistei.

Jadwal-MotoGP-800x532

Marquez e singura prezenta constanta pe podium, singurul dintre favoriti care nu a cazut (in antrenamente a facut-o totusi) si singurul care are evolutii din ce in ce mai bune. Si un avantaj de 21 de puncte, teoretic neconfortabil, dar practic, daca sezonul continua asa cum a inceput, poate fi fundatia pe care titlul sa capete tot mai multa consistenta.

Avanpremiera Circuit of the Americas, etapa a treia MotoGP din SUA

In acest weekend, schimbam Americile, ne mutam in nord. De fapt, in sudul SUA, in Austin Texas, pe Circuit of Americas, gazda celei de-a treia etape a MotoGP 16. In acest moment, principalii favoriti (constructori) si-au impartit victoriile, Yamaha prin Lorenzo in Qatar, Honda prin Marquez in Argentina. In acest moment, Marquez e liderul, talonat de Rossi si de Pedrosa. Ce va fi in aceste zile?

Circuit of Americas a intrat in calendarul MotoGP in 2013, la vremea respectiva fiind al treilea circuit din SUA (alaturi de Indianapolis si Laguna Seca), in prezent fiind singurul din calendar, din motive de asistenta redusa, din perspectiva organizatorilor de la Dorna. E vorba de un circuit cu o lungime de 5,5 km, cu o abordare moderna data de impartirea in zona de sicane si zona tehnica, foarte solicitant atat pentru pilot, cat si pentru motocicleta.

541af21faccfc8.33945563-952x495

Pana in prezent, regele neincoronat al acestui circuit este Marc Marquez cu trei victorii din trei si declara el: “e locul in care ma simt cel mai bine”. Nici colegul sau de echipa Dani Pedrosa nu se simte tocmai rau aici, ceea ce a dus la observatia ca circuitul din Austin reprezinta o afacere stricta a Honda.

Acestea fiind decorul si istoria, sa ne intoarcem in prezent, sa vedem care e atmosfera, ce ne asteptam sa se petreaca aici in urmatoarele 3 zile si ce zvonuri si barfe mai circula.

In primul rand, daca in Argentina vremea a fost unul dintre factorii hotaratori ai desfasurarii curselor (fie antrenamente, calificari sau cursa finala), se pare ca scenariul se va repeta si pe continentul nord-american. Se pare ca si in acest week-end vremea uscata, chiar caniculara, va alterna cu cea ploioasa.

Jadwal-MotoGP-800x532

Astfel, factorul vreme va determina si factorul anvelopelor. Iar aici se poate duce o discutie intreaga (asta au facut multe dintre webzine-uri in aceste 4 zile dintre curse) despre situatia pneurilor Michelin, indiferent ca vorbim de gumele de ploaie sau de uscat. Trebuie insa sa ne oprim asupra unui scandal care mocneste inca, dar probabil ca nu e departe momentul in care va exploda. Pneurile Michelin cedeaza si cedeaza in special in combo-ul viteza ridicata + piloti gabaritici (Baz, Redding etc.) si s-a ajuns la decizii ciudate de schimbare a motocicletei dupa 20 de tururi, regula schimbata in timpul jocului.

Aceasta situatie a dus la o nemultumire totala din partea constructorilor japonezi, care mai fatis sau mai voalat, prin glasul pilotilor sai acuza Dorna ca face jocurile Ducati. In loc sa ii oblige sa renunte la plusul de putere, cauza clara a uzurii gumelor, dovedita in cateva randuri, organizatorii fac pe genunchi o noua regula.

Probabil ca in cursul zilei de azi se va alege modul de joaca. Michelin va trebui sa se decida in alegerea pneurilor, incercand sa se evite situatia din Argentina, fie ca ma raportez la incidente, fie ca ma refer la noi reguli. Altfel, miros ca situatia va face poc, nervii fiind intinsi deja, pe acest subiect. Ma rog, si pe subiectul ca timpul a fost scurt, vremea a fost urata si a dus la intarzieri in zboruri, oameni blocati in aeroporturi samd.

Ce va fi, deci la Austin? In mod normal, Marquez ar trebui sa domine cursele si sa castige aceasta etapa. O recomanda si istoria de care am amintit, o recomanda si forma relativ buna in care se afla si modul in care reuseste sa isi struneasca bestia. Ce probleme ar fi, totusi? Pai s-ar putea sa fie o presiune cam mare pe umerii sai, avand in vedere tocmai aceasta istorie, cu recordurile ei, dar si faptul ca e in prezent lider. Totul depinde de temperamentul sau, de orgolii si de rabufniri, justificate sau nu. Deocamdata, singurul sau conflict important si deschis, cel cu Rossi, e intrat intr-un soi de pax romana, dar sa nu zicem hop, inca.

MGP_SLIDER_160318_112010-2

Cat despre Pedrosa, lucrurile stau cu totul altfel. Chiar daca a fost secundul lui Marquez in 2013 si 2014 (anul trecut a lipsit, din cauza interventiei chirurgicale), pare ca el e cel care nu intelege mai nimic din motocicleta sa in acest sezon. In plus, cel mai remarcabil moment al sezonului de pana acum, in opinia mea proprie a fost situarea sa pe locul 3 in Argentina. Eu am glumit atunci si am zis ca a ajuns dintr-un noroc imens si intr-un context ideal, de nici pus cu mana nu iesea asa. Insa dupa cursa, total ofticat si totodata confuz, Dani a spus ca a avut cel mai mare noroc din lume, ca nu mai pricepe nimic, ca motocicleta ii joaca feste si ca locul 3 i s-a parut o gluma excelenta, pana cu un tur inainte de final.

Ne mutam la rivali. Lucrurile sunt putin incalcite aici. In privinta cursei, e clar ca Lorenzo va incerca sa recupereze punctele pierdute in Argentina, isprava care l-a trimis direct pe locul 4 in clasamentul general. Circuit of Americas e genul de circuit care-i prieste lui Lorenzo, anterior fiind unul dintre ocupantii podiumului. Ramane doar de vazut cum va gestiona o noua eventuala alternanta uscat-umed, care la Termas de Río Hondo i s-a dovedit fatala. Intre timp, umbla vorba ca Lorenzo a incheiat “verbal” o intelegere cu Ducati, urmand ca din sezonul urmator sa alerge pentru italieni. Zvonurile umbla de o buna bucata vreme, iar dupa ce Rossi a semnat prelungirea contractului cu Yamaha, au reizbucnit cu o mare furie. Fiecare webzine isi are propria versiune, fiecare jurnalist face deductii si trage concluzia “cea mai reala” si jongleaza cu cifrele reprezentand salariul oferit, se vorbeste si de contra-ofertele Yamaha, despre atmosfera incarcata din echipa si asa mai departe. Intre timp, crash.net publica declaratiile spaniolului: “Nu pot sa va spun mai multe decat in Argentina… Prefer sa nu va spun nimic despre acest aspect. Cand voi lua decizia, veti sti”. Ceea ce se stie, insa, e faptul ca dupa ce Rossi a semnat inainte de inceperea oficiala a curselor din acest sezon, e ca i s-a dat un timp de gandire limitat pana la Jerez, adica etapa urmatoare. Ma intreb si eu acum: “altfel, ce?” Sigur, se vorbeste in targ ca Yamaha i-a gasit un inlocuitor, in persoana lui Maverick Vinales, de la Ecstar Suzuki, insa ultimatumul asta ma amuza: “nu ne spui ce-ai de gand pana la Jerez, o sa fim nevoiti sa te lasam sa pleci la Ducati, eventual pe bani mai multi.” Sau cum? Oricum, ceva-mi spune ca lucrurile sunt mai clare si stiute decat ceata care inconjoara “oficial” echipa. Si altceva-mi spune ca e posibil ca la Austin e foarte posibil sa auzim ce se asteapta la Jerez. Vom vedea.

Rossi va continua sa faca ceea ce stie mai bine si deocamdata se dovedeste si ca-i calea corecta. In sinea sa stie ca acest contract tocmai semnat cu Yamaha ar fi ultimul si stie ca are in fata doua sezoane in care sa dea lovitura, castigand macar un titlu. Tehnic, el poate foarte bine sa castige si ambele sezoane, insa ar fi recomandabil sa nu se inclesteze pe “acesta e ultimul meu tren”. A dovedit in sezonul trecut ca are momente in care face psihic fata presiunii, alternand momente in care pare ca cedeaza. Sau in orice caz, joaca bine aceste roluri. In tot cazul, se poate orienta pe a specula situatiile, care sunt o gramada favorabile (Honda poate sa inceapa sa scape iar lucrurile de sub control, nu e vorba ca situatia s-a stabilizat in privinta motocicletei, Lorenzo are un an greu, daca decizia de a alerga pentru Ducati se dovedeste a fi reala, Ducati are probleme, vedem imediat, Suzuki conteaza sau nu, depinde de impetuozitatea juvenila a lui Vinales) si sa profite.

aleron-iannone-marquez

Marquez se alatura celor care protesteaza impotriva eleroanelor, sustinand ca a fost acrosat de o aripioara

Ducati… Intai de toate, daca Lorenzo ar pleca la Ducati, Iannone va parasi echipa. Mai mult, se vorbeste ca si atunci cand s-a pus problema ca Stoner sa alerge pentru echipa, dupa ce in testari si-a rusinat colegii titulari, Iannone era vizat, desi atunci zambea galben si sustinea ca nu e nici o problema. Ei bine, de aici a inceput o morisca intreaga de speculatii, considerand ca momentul final din Argentina, cand Iannone a intrat in colegul sau Dovizioso, a fost o actiune deliberata si premeditata. In ce scop? Sa le arate el conducerii echipei italiene, daca s-au gandit la punerea pe liber, odata cu venirea lui Lorenzo. Daca ar fi asa, atunci Iannone ar trebui indepartat rapid din echipa: 0 puncte dupa doua etape, razbunare infantila, in loc sa arate ce poate mai bun, pericol de accidentare grava chiar si a sa. Nu cred ca se intampla asa ceva. Da, a fost parca ceva deliberat in ciocnirea celor doi Andrea, insa mai mult ca sigur ca a fost la mijloc alt motiv. Dar cine stie? Oricum, Maniac Joe va pleca fara un punct pe licenta si o penalizare de 3 locuri de pe grila de start.

In orice caz, daca ar fi sa punem cap la cap datele si zvonurile, indiferent de gradul lor de tampenie, situatia de la Ducati apare a fi foarte comica. Ne imaginam ca: eleroanele/aripioarele nu au fost interzise in MotoGP (inca, desi s-a aratat in reluarea accidentului dintre cei doi piloti Ducati ca sunt periculoase in acrosaj, nu mai zic de ceea ce tot reclama alti piloti) ca sa nu sufere vreun dezavantaj cat de mic echipa italiana; aceeasi echipa italiana nu e obligata sa umble la motor, sa diminueze uzura pneurilor, trebuie restul lumii sa treaca pe la boxe si sa schimbe motocicleta, in plus sa se alerge doar 20 de ture, in loc de 25; Ducati va primi intariri din sezonul urmator si asta creeaza disconfort unei echipe favorite la titlu. Iar in ciuda avantajelor (repet, ma raportez la zvonistica, nu e parerea mea), pilotii se accidenteaza unul pe altul, aducand la disperare intreg stafful tehnic si managementul.

iannone-pedrosa

Suzuki se va baza in continuare pe aplombul lui Vinales, cu toate ca circuitul din Texas e exact impotriva aptitudinilor pilotului si ale motocicletei. Motorul, net mai bun decat in sezonul trecut, nu e foarte controlabil, la fel si acceleratia. Maverick e genul care vrea mult, incearca mult, dar nu prea reuseste. Cu toate astea, pare ca e un sezon in care va conta in lupta pentru primele locuri. In schimb, colegul sau, Aleix Espargaro nu se intelege absolut deloc cu motocicleta sa si sufera frustrare dupa frustrare. In plus se stie ca nu va mai alerga pentru Suzuki din 2017. Ar fi fost frumos ca echipa Ecstar sa ameninte in corpore zonele superioare ale clasamentului.

Asadar, va fi o cursa la fel de interesanta ca cea de acum o saptamana si avem multe lucruri de urmarit, de la dueluri intre piloti (uneori din aceeasi echipa), la comportarea motocicletelor din punct de vedere tehnic.